Adrian Vasile şi staff-ul său au sunat adunarea pentru marea bătălie de la Podgorica. Chemate sau rechemate: Dumanska, Dedu, Hosu, Iuganu, Florică, Neagu, Perianu, Polocoşer, Laslo, Buceschi, Pristăviţa, A. Popa, L. Popa, Pintea, Ostase, Băcăoanu, Moisă, Seraficeanu. Miza bătăliei, una uriaşă: calificarea la Olimpiada de la Tokio. Examinatori: Norvegia şi Muntenegru. Pe 20 martie, România va evolua contra Norvegiei, iar pe 21 martie se va duela cu Muntenegru. Primele clasate vor merge la Olimpiadă. Pe Adrian Vasile l-au studiat Thorir Hergeirsson şi Kim Rasmussen, dar şi Adrian Vasile se presupune că a stat cu ochii pe cei doi. Căpitanul Cristina Neagu trage linie: „Schimbarea de atitudine şi o analiză bună a adversarilor ar putea fi plusul de care avem nevoie”. Norvegia – multiplu campioană mondială (3), europeană (10) şi olimpică (2). Are şi România un titlu mondial, dar care figurează, cum se spune, în negura vremii (1962), a mai obţinut argint (2005) şi bronz (2015). La europene, s-a ales cu un bronz (2010) şi la olimpice cu un loc 4 (1975). Uriaşă, de-a lungul competiţiilor, „schimbarea de atitudine” între cele două loturi. Şi totuşi, a fost odată ca niciodată la CE 2018: România – Norvegia 31-23! România cu Dumanska, Dedu, Neagu, Florică, Buceschi, Laslo, Pintea, Polocoşer, Băcăoanu, Chiper (Moisă), cooptate şi în prezent. Mai puţin spaniolul Ambros Martin, tehnicianul de-atunci. La Muntenegru, primul nume electrizant este Kim Rasmussen, danezul care a făcut-o campioană europeană pe CSM Bucureşti în 2016. Destule nume stelare pe teren, în frunte cu Jovanka Radicevic, fiindcă multe şi deloc mărunte se trag dacă nu din mantaua lui Gogol, sigur din tricoul lui Buducnost Podgorica. Ultimele echipamente de mondial (japonez) şi de european (danez), ca bază de date pentru „tricolore”, au ieşit uşor la spălat. Mai degrabă fiasco decât promisiune solidă. Serul atitudine nu e suficient pentru a închide uşa în nas şcolii norvegiene de handbal şi spiritului de luptă, recunoscut, al unor sportive din spaţiul ex-iugoslav. E adevărat, rapelurile cu numărul 8 pe tricou ne-au ţinut exemplar în viaţă, bronzurile mondial şi european vorbind de la sine. Al cui e rândul pe 20 şi 21 martie, ca după o săptămână a patimilor? Al echipei! Hergeirsson antrenează la nivel înalt din 2009, ceea ce se observă în traseele care ar putea fi urmate cu ochii închişi de elevele sale. Rasmussen, la rândul său, se bucură de faima unui foarte bun cititor în stele, cu cât mai (munte)negrean cerul, cu atât mai tare contrastul. Adrian Vasile e obligat la tuneul preolimpic de la Podgorica să se prezinte cu schimbări de registru tactic şi e de presupus că le-a exersat. Cu cât mai inteligente, cu atât mai bine. De l-ar ţine cu Muntenegru.
