Bilbao, mon amour

0

În ziua de 9 mai 2012, în finala Europa League, de la Bucureşti, şi-au dat întâlnire două echipe din Peninsulta Iberică, Atletico Madrid şi Athletic Bilbao. Dincolo de rezultat şi de marcatori, finala spaniolă de pe Arena Naţională a rămas de poveste cu o întâmplare ieşită din timp. Patru sute de fani ai bascilor şi-au luat bilete de avion până la Budapesta, pe care au confundat-o cu capitala României. „Bună seara, Budapesta, şi bine aţi venit la finala Europa League” s-a adresat de la microfon crainicul spaniol, stârnind rumoare pe stadion. De la aeroport la hotel, de acolo la stadion, urmaşul lui Don Quijote a confundat tot ce-a ieşit în cale. S-a întâmplat pe vremuri şi în România, odată cu construcţia căilor ferate, când cei de rând nu prea se omorau cu şcoala, ca oameni simpli să ia trenul într-o direcţie, crezând că merg în direcţia opusă. După care trăgeau semnalul de alarmă, stârnindu-i pe controlori, şi coborau. Îmi închipui cât or fi cotrobăit după semnalul de alarmă cei patru sute de purtători de bască până să aterizeze la Budapesta, nicidecum la Bucureşti. În anii ’50, la difuzoarele din România oamenii puneau urechea la concursul de cultură generală „Cine ştie câştigă”, examinator prof. Ion Mustaţă. Întrebarea şi răspunsul. Şi ce aventură a cunoaşterii! Românii au talent de uimesc lumea. Au cultură, stăpânesc limbi străine, sunt informaţi, nu îi văd urcând într-un avion de Roma convinşi că vor coborî la Amsterdam. Cu toate astea, întrebarea de concurs sună aşa: Ce fluviu intră în România pe la Buziaş? A – Tamisa, B – Elba, C – Prutul, D – Dunărea. Concurentul, confuz, alege să sune un prieten. Una dintre mărcile identitare ale unui popor este limba pe care o vorbeşte. Românii stau atât de bine la acest capitol, încât, plictisindu-se, utilizează corect instrumentul vorbirii mai mult ca organ al simţului gustativ. Ar fi culmea să confunde busuiocul cu oregano. Cum cuvinte ca „stradă” şi „alee” nu au mirosuri particulare, decât în caz de neridicare a gunoaielor, se folosesc la grămadă: Strada aleea Tineretului. Hibridul lingvistic „doisprezece luni/zile/salarii” etc. primeşte în găzduire alt hibrid lingvistic la fel de ciudat: „douăsprezece senatori/deputaţi/vaccinaţi”. Cursa aeriană a celui mai important acord gramatical, acela dintre subiect şi predicat, riscă să rămână în aer, în aerul încins de Las Fierbinţi. Ca să pară populari, mulţi aleşi pe sprânceana serviciilor paralele se combină cu „ei doreşte”. Bilbao, mon amour! În Oltenia mea, de la tractorist la contabil, de la şoim al patriei la brigadier, s-a purtat basca pe rupte. Mă gândesc temător la ziua când, de pe un aeroport românesc va decola un avion spre Bilbao cu patruzeci de turişti înscrişi pentru Lisabona. Şi nu cred că e departe ziua.           

Facebook Comments