Modelul Kiarash

0

Un articol special, apărut în Adevărul din 29 ianuarie, m-a surprins în ofsaid, mai ales că autorul scrie şi despre fotbal. Poziţionat în spatele ultimului apărător, ca un Ahil modern, n-ai decât să-ţi verşi mânia peleiană pe mingile care te caută exact acolo de  unde ai plecat. Citind, am avut reprezentarea unui fir de iarbă ieşit la suprafaţă prin fisurile din pavaj. Autorul şi-a găsit să se „ia” de soaţa lui Reghe, care a postat pe Instagram un mesaj vulgar. Dar nu vulgaritatea l-a intrigat, ci faptul că dumneaei a comis o greşeală de… limbă engleză! Doamna îşi băgase adversarul în corzi prin ”#happylife, #fack loosers”. „Problema e că în limba engleză n-avem «loosers», ci foarte probabil Anamaria Prodan a vrut să scrie «losers» (n.r. – rataţi), însă a adăugat un «o» în plus (n.n. – „a adăugat în plus”, pleonasm cât casa). Ceea ce a schimbat sensul cuvântului, pentru că «loose» înseamnă ceva ce a fost slăbit, în limba lui Shakespeare”. Autorul este un iranian, Amir Kiarash, venit în România de copil, când nu ştia o boabă româneşte. S-a făcut ziarist, are simţul limbii, scrie aproape la perfecţie româneşte. De ce Amir Kiarash m-a surprins în ofsaid? Pentru că, fără să nu observe ca reporter ce se întâmplă în România – şi ce nu se întâmplă? – , a găsit de cuviinţă să tragă în ţeapă o greşeală de ortografie în „limba lui Shakespeare”. Persanul nostru (din 1949 se pot folosi ambele nume, Iran/Persia), descinde cultural din Omar Khayyam, Firdousi, Saadi, Iraj Mirza, Varand, Parsipur ş.a., ceea ce nu îl împiedică să-şi însuşească la fel bine limba lui Shakespeare şi limba lui Eminescu, străduindu-se, atât cât îi stă în puteri, să se îngrijească de corectitudinea lingvistică. Poate părea exagerat, într-un timp, trecător, sperăm, al confuziei de valori, să te apuce grija de o vocabulă parazit. Iar ziaristul numai de subiecte tari ale realităţii româneşti nu a dus lipsă. În cel mai rău caz s-ar fi proţăpit încă o dată în echipa-i de suflet. De-aia ursul carpatin n-are coadă, că în engleză nu e „loosers” pentru „rataţi”. De la termeni greşiţi, am ajuns la bulversări semantice, una a vrut să zică respectivul, oricare, şi alta a ieşit. Cineva „pierde în detrimentul câştigătorului”, de pildă. Probabil că în engleza de Dâmboviţa e o problemă, din moment ce un gazetar ia atitudine faţă de un izolat incident lingvistic. În România aşa-zis educată, s-a prăbuşit bolta peste un vers eminescian transcris prosteşte. Mai sărbătoream şi Ziua Naţională a Culturii. Mortua est! Din două, una. Ori e la modă să nu te uiţi ce scrii, ori e rost de vreo conjuraţie ca într-un cunoscut titlu de roman. Aşa, necontând că una gândim şi alta scriem, să se reţină totuşi că reduta limbii e ultima care cade fie şi într-o bătălie cu flori.    

Facebook Comments