„Legea lui Goțiu“ este primul proiect de lege care poate proteja în mod real tezaurul natural
Speranță pentru parcurile naționale din România

0

Agent Green salută proiectul de lege pentru protejarea reală a parcurilor naționale înregistrat de Mihai Goțiu la Senatul României. „Parcurile Naționale sunt cele mai prețioase categorii de arii naturale protejate din lume. Peste tot, acestea se supun unor principii care asigură în egală măsură conservarea biodiversității și prosperitatea comunităților locale. Cele 3 principii sunt: non-intervenția, dorința comunităților locale de a avea un parc național și asigurarea că acestea nu vor avea nimic de pierdut, ba chiar de câștigat. Niciunul dintre aceste principii nu a fost vreodată respectat în vreunul dintre cele 13 parcuri naționale ale României. S-a făcut conservare doar cu drujba, deși pădurile din aceste nestemate acoperă doar 1% din suprafața țării. Au mai fost tentative legsilative și promisiuni politice în trecutul apropiat însă acesta este primul proiect de lege serios pregătit și care întrunește toate exigențele științifice, sociale, economice și administrative”, a spus Gabriel Păun, președintele Agent Green, organizație care se luptă pentru protejarea reală a parcurilor naționale de 11 ani.

Situaţia actuală în parcurile naţionale

– exploatările forestiere prevalează protecției și conservarii. Se exploatează masiv la scară comercială pentru firme mari, în timp ce comunitățile locale nu au suficient lemn nici măcar pentru a se încălzi
– se exploatează chiar și în pădurile virgine, primare și seculare, cu structură naturală din interiorul parcurilor naționale
– parcurile naționale din România nu respectă criteriile științifice internaționale (IUCN) nici în zonele centrale de non-intervenție (care sunt prea mici și dispersate) și nici în zonele tampon (unde se exploatează masiv la scară comercială)
Carpații românești se prezintă într-o stare net inferioară de degradare decât înainte de a devini parcuri naționale. Practic, actualele planuri de management ale parcurilor naționale sunt de fapt planuri de exploatare și degradare sistematică a ecosistemelor forestiere intacte. În parcurile care nu au planuri de management aprobate este haos total. Se exploatează inclusiv păduri din rezervații naturale din cadrul parcurilor naționale.

Ce sunt parcurile naţionale în România?

Parcurile Naționale sunt ariile naturale protejate ale caror obiective sunt protecția și conservarea unor teritorii reprezentative pentru spațiul biogeografic național, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de alta natură, oferind posibilitatea vizitării în scopuri științifice, educative, recreative ti turistice.
Managementul parcurilor nationale ar trebui să asigure menținerea cadrului fizico-geografic în stare naturală, protecția ecosistemelor, conservarea resurselor genetice și a diversității biologice în condiții de stabilitate ecologică, prevenirea și excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale și a folosințelor terenurilor, incompatibilă scopului atribuit. În perimetrul parcurilor nationale sunt admise doar activitatile traditionale practicate numai de comunitatile din zona parcului national, activitati traditionale ce vor fi reglementate prin planul de management.
Parcurile nationale corespund categoriei II IUCN “Parc national: arie protejată administrată in special pentnu protecția ecosistemelor și pentru recreere”.

Ce se întâmplă în parcurile naţionale din România?

În România au fost desemnate 13 parcuri naționale de interes național ce ocupă 1,33% din suprafața țării și 3,31% din suprafața împădurită a țării: Călimani, Cheile Bicazului – Hășmaș, Munții Rodnei, Piatra Craiului, Cozia, Buila Vânturarița, Retezat, Defileul Jiului, Domogled – Valea Cernei, Semenic – Cheile Carașului, Nera – Beușnița, Ceahlău și Munții Măcinului. Dintre acestea, Cozia este cel mai împădurit parc, iar Retezat este parcul cu cea mai mică suprafață de pădure, mai mult de jumătate fiind pajiști alpine și zone glaciare. Pădurile din parcurile naționale din România acoperă în total 233.892,78 hectare, adică 0,99% din suprafața țării.
Un singur parc național (Defileul Jiului) este administrat ca parc național prin aplicarea pe minim 75% a obiectivului principal, non-intervenția, conform legislației naționale și a categoriei de management IUCN. În toate parcurile naționale există un trend de degradare accelerată a ecosistemelor, tăierea pădurilor virgine și seculare, fragmentarea habitatelor și erodarea solului.


În majoritatea parcurilor naționale a fost extinsă și legalizată urbanizarea unor zone pentru construcții, drumuri, rețele.
În mai multe parcuri se execută exploatări forestiere comerciale inclusiv în rezervații.
Zonele de non-intervenție sunt stabilite pe cca. 50% din suprafața unui parc, dispersate și fără a forma zona nucleu; Includ de regulă stâncării, păduri tinere și pajiști; Exclud pădurile virgine și seculare cu scopul exploatării acestora.
Planurile de management și zonarea internă au fost realizate prin influența, presiunea și decizia funcționarilor cu interes în exploatarea forestieră din RNP Romsilva (exemplu PN Domogled-Valea Cernei, PN Cheile Nerei-Beușnița).
În câteva parcuri, chiar administratorii (RNP-Romsilva) au inițiat demersurile pentru desființarea sau relocarea rezervațiilor din parcuri naționale.
Administrațiile de parcuri naționale sunt agenți economici (regii autonome) cu activitatea principală: 0210 Silvicultură și alte activități forestiere.
Administrațiile sunt subfinanțate, necoordonate la nivel național cu practici neunitare și eficiență scăzută în conservare și utilizarea resurselor.
Tarifele de avizare sau de vizitare se percep aleatoriu/diferențiat influențând regimul concurențial al agenților economici care operează în parcuri. Activitatea administrațiilor este netransparentă și abuzivă în multe situații.
Limitele parcurilor naționale și rezervațiilor au fost trasate/modificate în funcție de interesele economice și politice nu pe criterii științifice.
Comunităție locale nu beneficiază de lemnul exploatat comercial care de cele mai multe ori ajunge la firme de procesare străine care în ultimii 15 ani au dezvoltat capacități de procesare a lemnului mai mari decât posibilitatea legală de exploatare la nivel național
Există încă numeroase zone din România care din punct de vedere științific ar fi putut fi desemnate parcuri naționale (Munții Țarcu, Făgăraș, Ciucaș, Giumalău – Rarău, Coridorul Jiului etc) însă acestea nici măcar nu sunt luate în calcul, proiectele de fundamentare științifică fiind respinse pe criterii politice de Ministerul Mediului, deși Academia Română a avizat unele dintre acestea.

Mai multe detalii puteţi găsi aici!

Facebook Comments