La muscă
Călăi şi farisei

0

Unul dintre cronicarii de catifea „râiată” ai Vioricăi Dăncilă a slobozit o cugetare de să-ţi stea mintea-n loc. Oamenii din fotbal, jucători şi antrenori, invitaţi să comenteze dezastrele de la Rejkjavik şi Oslo ale naţionalei antrenate de Mirel Rădoi, sunt călăi stând la coadă pentru a-i lua capul selecţionerului fără licenţă Pro. Se vede treaba că la golurile lui Sigurdsson, ale lui Haaland şi Sorloth, blândul gâde al Veoricăi s-a rupt în fiţe de român fericit. Calificarea României la Euro 2021 a fost, dar s-a terminat, şi nici calificarea la CM 2022 nu se simte mai bine la câţi pacienţi de trei culori se prefiră pe-acolo. Problema nu e valorosul fotbalist Mirel Rădoi, plecat din Oltenia, ci selecţionerul cu acelaşi nume care iată ce zicea la învestire în frumoasa zi de 27 noiembrie 2019: „Să fii selecţioner este cel mai înalt rang al antrenorului din România. Aprecierea FRF ar trebui s-o arătăm altfel, adică să câştigăm barajul la EURO. Sunt mândru să mă aflu în postura asta şi de-acum încolo trebuie să ţinem steagul României sus! Le mulţumesc jucătorilor de la U21 din cele două generaţii pentru că datorită lor am ajuns în această postură. În fotbal nimic nu e sigur, nu pot promite calificarea la EURO, dar pot promite că vom face totul să ajungem acolo, se va vedea asta în atitudinea noastră pe teren. Asta vă promit solemn!” Şi totuşi, drag purtător de stindard, e ceva sigur şi în fotbal: salariul! Mai ales când se ridică, într-o ţară ca România, la 240.000 de euro pe an şi când antrenorul şi ai lui au la dispoziţe nu mai puţin de zece luni pentru a ţine steagul României sus într-o partidă de doi lei cum a fost cu Islanda şi de un leu găurit cum a fost cu Norvegia. (Ion Tuşieru)        

Facebook Comments