Cum scoatem România de pe ultimul loc din UE?!

0

Dincolo de campania prezidenţială, vin veşti nu tocmai bune despre starea noastră ca naţiune.
Conform Indicelui de Progres Social 2019 (IPS) privind calitatea vieţii şi bunăstării sociale, realizat de organizaţia nonprofit Social Progress Imperative, cu sprijinul Deloitte, în pofida creşterii economice constante din ultimii ani, România a ajuns ultima ţară din UE din perspectiva punctajului înregistrat la criteriile care sunt măsurate. La nivel global ne plasăm în a treia categorie valorică (din şase), după Argentina, Bulgaria şi Mauritius.
Indicele de Progres Social (IPS) măsoară calitatea vieţii şi bunăstarea socială a cetăţenilor din 149 de ţări, în baza evaluării a trei dimensiuni principale: Nevoi de bază – hrană şi îngrijire medicală de bază, apă şi salubritate, locuinţă şi siguranţă personală; Bunăstare -accesul la educaţie de bază, accesul la comunicaţii şi informaţii, sănătatea şi bunăstarea, calitatea mediului; Oportunitati şi Drepturi – drepturile personale, libertatea personală şi de alegere, incluziunea, accesul la educaţie avansată.
Îngrijorător este că, la criterii de bază precum serviciile de apă şi salubritate, accesul la educaţia de bază, accesul la sănătate şi bunăstare, ne situăm în a doua parte a clasamentului mondial.
Este limpede că avem nevoie de o dezbatere generală privind modul în care alocăm resurse şi, mai ales, asupra modului în care aceste resurse generează, într-un ritm adecvat, dezvoltare economică şi progres social.
Nu putem face lucrurile la fel ca şi până acum dacă vrem să obţinem rezultate mai bune într-un orizont de timp acceptabil şi să părăsim statutul de lanternă roşie a Uniunii Europene.
De aceea cred că accentul în perioada următoare trebuie să cadă pe dezbateri de acest fel, iar nu pe eterne şi inutile discuţii despre cum anihilăm adversarii politici.
Cred că ar fi util pentru opinia publică să ştie de la cei doi candidaţi calificaţi în finala prezidenţială care este viziunea lor pentru o Românie a dezvoltării economice şi progresului social în contextul acestor măsurători, a căror corectitudine nu poate fi pusă la nicio îndoială.
Personal, sunt extrem de interesat să ştiu ce butoane constituţionale, ce iniţiative de politică publică au cei doi în cazul în care ar fi aleşi în prima funcţie în stat.
Primul pas pe drumul reîntoarcerii la agenda României reale ar putea fi făcut printr-o astfel de dezbatere în care să conteze argumentele concrete şi mai puţin artificiile de ordin politic şi electoral.