Învârtita antrenorilor

0

Aparent, între fotbal şi politică nu există nicio legătură, în afară de amestecul indezirabil al unor suspuşi cu carnet de partid. Am să forţez nota invitându-vă să meditaţi asupra unor stări de fapt ieşite din comun, dar care, prin repetări obsedante, au devenit obişnuinţă. Bine sau rău, nu despre asta e vorba. Închipuiţi-vă că un ministru, rezistent ca un virus, a schimbat, din 1990 încoace, 29 de portofolii, dintre care de trei ori la transporturi şi tot de trei ori la apărare. Ne-am apropiat deja de fotbal, acolo unde apărarea joacă un rol important. Mulţi specialişti spun că o echipă se formează începând cu sistemul defensiv. „Ministrul” cu 29 de portofolii în fotbal este, spre lauda sa, Gheorghe Mulţescu. Îmi place să cred că nu se plânge, din moment ce, în multe nocturne, nea Gigi a fost mai căutat decât o „stea” de la Hollywood. Alt caz: Edi Iordănescu, tehnician cu un discurs chirurgical. Ai zice că unde operează fiul cel mare al lui tata Puiu răsar numai echipe de top şi încă pe bandă rulantă. De două ori asistent, o dată interimar şi niciodată antrenor plin la Steaua. FC Vaslui – 2012, ASA Tg. Mureş – 2013, Pandurii Tg.Jiu – 2014, 2016, ŢSKA Sofia – 2016, Astra Giurgiu – 2017-2018, CFR Cluj – 2018 şi Gaz Metan Mediaş – 2018-2019 sunt celelalte formaţii pe care le-a pregătit pe fugă, deşi unul din cuvintele-ţintă ale breslei este „stabilitate”. Dan Alexa, şi el un antrenor cu chemare, s-a lansat ca tehnician la ACS Poli Timişoara, în 2014-2015. Pleacă la Rapid în 2015 şi rămâne aici până în 2016, când se urcă în rapidul de Târgu Mureş. Îl găsim la Concordia Chiajna (2016-2017), pe care o lasă pentru Dunărea Călăraşi (2017-2019), după care este numit la Astra Giurgiu. Din 1996 şi până în 2016, Astra, prin vrerea patronului Ioan Niculae, a încăput pe mâna a 29 de antrenori, fiecare cu filosofia lui. Sunt numai trei exemple de tacticieni apreciaţi, dar cu bagajele aşteptând pregătite la uşă. Foarte puţini descoperitori şi formatori de talente din fotbalul actual prind rădăcini în gazonul bătătorit din greu, aşa cum, pe vremuri, s-a întâmplat cu Mircea Lucescu (5 ani neîntrerupţi la Dinamo), Emeric Ienei (de două ori câte 4 ani la Steaua), Florin Halagian (10 ani neîntrerupţi la FC Argeş), Sorin Cârţu (4 ani neîntrerupţi la Universitatea Craiova), iar exemplele pot continua. O bilă albă în dreptul principalilor finanţatori sau patroni de cluburi care au învăţat pe de rost când să-l dea afară pe antrenor, pentru a-l rechema la fix când angrenajul scârţâie. Apoi, cum roata se învârte ca în viaţă, iarăşi un picior în fund, iarăşi o invitaţie la bal. A te uimi că nu ai şosele, că educaţia trenează ca vai de ea, este ca şi cum te-ai întreba de ce nu accedem la masa bogaţilor FIFA şi UEFA şi de ce, peste două sezoane, vom fi puşi în picioare exact lângă uşă.