Aurul din „lada de gunoi”

0

Îi zice proiectului „Cultura de masă în «Epoca de Aur» – Cântarea României & Cenaclul Flacăra”. (&! Ce-o fi cu hieroglifa asta într-un text românesc, fiindcă nimeni nu cumpără cartofi end roşii?!). „Societatea comunistă a «Epocii de Aur» – menţionează autorul comentariului – nu este una care să se fi dezvoltat fără amestecul ideologiei şi a (sic!) manipulărilor prin programe politice, sociale şi culturale”. Publicaţiile care însoţesc proiectul fac parte din colecţia „Lada de gunoi a istoriei”, expresie inventată de tovarăşu’ Leon Troţki, dar, în sens mai larg, în aceeaşi ladă intră „oameni, evenimente, artefacte, ideologii etc., retrogradate prin uitare sau marginalizare prin istorie”. Strong! Locul Cenaclului Flacăra, din câte îmi dau seama, ar fi acelaşi indicat istoriceşte pe vremea lui Lenin de către tovarăşu’ Troţki. Prin tot ce a însemnat „cea mai puternică mişcare de cultură tânără şi nonconformistă din Europa de Est (unii spun că nu numai din acest spaţiu!)”, aceasta poate fi „retrogradată”, ca în fotbal, pe baza argumentelor invocate. Atunci, în perioada 1973-1985, s-au lansat numeroşi cantautori, nume de vârf ale muzicii folk, rock şi din alte genuri: de la Tudor Gheorghe, Dumitru Fărcaşu, Mircea Vintilă, Vali Sterian, Ducu Bertzi, Vasile Şeicaru şi Ştefan Hruşcă, la Gil Dobrică, Ion Zubaşcu, Valeriu Penişoară, Tatiana Stepa, Ioan Gyuri Pascu. Toţi aceştia, manipulaţi? Phoenix, Iris, Voltaj, Holograf, Sfinx, Mondial, Roşu şi Negru fost-au trupe ca şi cum n-ar fi fost? Au vorbit publicului Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, mulţi alţi scriitori… & actori (Florin Piersic, Florian Pittiş, Ovidiu Iuliu Moldovan, Octavian Cotescu, Leopoldina Bălănuţă, Valeria Seciu. Îmi răsună şi acum „Mistreţul cu colţi de argint”, de Ştefan Aug. Doinaş, în magistrala interpretare a lui Mihail Stan. Îi înghesuim în aceeaşi mizerabilă ladă troţkistă? În 1983, Adrian Păunescu a afirmat, pentru prima oară, că 1 Decembrie este adevărata zi naţională a poporului român. Mare curaj, de care Moscova n-a fost străină. Tot Păunescu şi constelaţia sa de interpreţi au lansat hiturile „Rugă pentru părinţi”, „Te salut, generaţie-n blugi”, „Viaţa noastră unde e?” sau „Tu Ardeal”. Au expirat rugile din faţa icoanei? Aruncăm blugii? Plecând de la premisa, în mare parte corectă, că societatea comunistă a „Epocii de Aur” a învăluit propagandistic formele culturii de masă, ca în ”Cântarea României” (şi căluşari? şi muzică uşoară?), cum rămâne cu Festivalul „Cerbul de Aur”, înfiinţat în 1968? Dacă şi „Cerbul de Aur” a fost impregnat de acelaşi duh totalitarist, de ce l-am reluat în postcomunism? După acelaşi tipic, i-om fi trimis unde ne-a învăţat tovarăşu’ Troţki pe: Cliff Richard, Julio Iglesias, Amalia Rodrigues, Josephine Baker, Varga con Dios, Ricky Martin!…