Dezastrul se poate vedea cu uşurinţă în zona pârtiei de schi de la Obârşia Lotrului. De o parte şi de cealaltă a drumului, pădurea, altădată falnică, este acum uscată, oferind un peisaj pe cât de depresiv, pe atât de revoltător. Şi, cu cât înaintezi în codru, cu atât mai gravă este situaţia. În urmă cu zece ani, o echipă de elevi de la Liceul „Alexandru Lahovari” din Râmnicu Vâlcea, coordonată de prof. dr. Gheorghe Ploaie, bătea în zadar cu un raport în braţe pe această temă pe la uşile celor îndrituiţi să ia măsuri: la Ministerul Mediului, la Academia Română, la Prefectura Vâlcea, la Agenţia pentru Protecţia Mediului, la Consiliul Judeţean. „Raportul asupra fenomenului de uscare a pădurilor de molid din bazinul superior al Lotrului şi al Latoriţei” era alarmant: „Se ştie că Ips typhographus este cea mai vătămătoare insectă pentru molid. Se înmulţeşte în masă mai ales când găseşte condiţii prielnice de dezvoltare şi anume: material lemnos rămas după exploatare, fie depreciat, fie nescos la timp, abandonat, doborât de furtună. Poate ataca şi arbori sănătoşi. Toate aceste condiţii s-au regăsit în situaţia de pe teren, iar în vara anului 2010 se pare că a avut trei generaţii. În plus, curenţii de aer şi vânturile au favorizat deplasarea roiurilor de insecte şi pe versanţii nordici”, se arăta în raportul care mai avertiza că insectele nu sunt consumate de păsări din cauză că degajă o substanţă foarte toxică şi, prin urmare, este necesară intervenţia de specialitate”.

Retrocedările distructive
Potrivit aceluiaşi material, „cauzele acestea au fost favorizate, în principal, de retrocedările de după anul 2000 către vechii proprietari (adevăraţi sau nou creaţi), retrocedări mai mult sau mai puţin legale au condus la începerea unui nou val de exploatare a masei lemnoase”. Exploatările s-au făcut frecvent cu mare grabă, fără a se mai respecta normele Codului silvic şi principiile stabilite de „patriarhul” silviculturii româneşti, Marin Drăcea: „Baza exploatării pădurii trebuie să fie conservarea” (…). Deoarece s-a constatat că focarele principale de infestare au fost cele de pe marginea fostelor exploatări forestiere, de unde s-au extins prin roirea insectelor, favorizate şi de vânt, spre pădurile sănătoase, considerăm că principala cauză a acestui atac devastator o constituie proasta administrare a parchetelor, dezinteresul proprietarilor de pădure de a menţine o bună stare fitosanitară, indiferenţa celor ce gospodăresc aceste păduri”.

Urmările vor fi devastatoare
Profesorul Gheorghe Ploaie susţinea atunci că urmările vor fi devastatoare. „Fenomenul se poate extinde ca o reacţie în lanţ, cuprinzând tot fondul forestier de răşinoase de la izvoarele Lotrului şi Latoriţei; pădurile se vor usca în masă , ameninţând echilibrul climatic, declanşând eroziuni, pierderea faunei cinegetice şi deteriorarea echilibrului ecologic; rezervorul de apă al munţilor se va diminua treptat, vor fi afectate izvoarele, pâraiele şi râurile; dezvoltarea viitoarei staţiuni de sporturi de iarnă de la Mioarele ar avea de suferit; va fi evitată de turişti dacă peisajul din jur devine dezolant prin uscarea pădurilor”.

Situaţia nu a fost luată în serios
Nu au fost luaţi la rost proprietarii de păduri, nici firmele care exploatează păduri, iar forurile responsabile cu controlul acestor activităţi nu şi-au făcut treaba. Arborii afectaţi ar fi trebuit tăiaţi toamna şi iarna. Iar primăvara, până cel târziu în data de 20 mai, ar fi trebuit curăţate locurile, altfel, buştenii lăsaţi constituie focare de infecţie. Cuştile cu feromoni, o altă măsură de combatere a bolii, nu s-au dovedit eficiente.

Proprietari penali
După Revoluţie, proprietari în zonele afectate de calamitatea pricinuită de atacul ipidaelor au fost câteva obşti fantomă, înfiinţate din interes, la comandă, prin falsuri în acte şi retrocedări abuzive. În zona cea mai afectată, de la Obârşia Lotrului, dreptul de proprietate asupra pădurilor a revenit obştilor Moşnenilor Arinişeni, Radoşeni şi Cărpinişeni. Din această zonă a plecat prima dată focarul de infecţie care s-a extins acum pe mii de hectare. De asemenea, tot la Obârşia Lotrului, una din obştile cercetate pentru acte de infracţionalitate numeroase (fals, uz de fals, prejudiciu în dauna statului român, furt din avutul public) a reuşit să blocheze una din puţinele tentative ale Direcţiei Silvice de a scoate focarul de infecţie din pădure. Direcţia a încercat inventarierea şi scoaterea lemnului putred, dar a fost oprită printr-o ordonanţă preşedinţială, dată la Judecătoria Brezoi. În cealaltă zonă majoră, infestată de ,,ips tiphographus” – Valea Latoriţei, proprietari în cele mai importante focare de infecţie sunt obştile Moşnenilor Colibăşeni şi Bălceşti – Vlădoi. Tot aici a mai obţinut drept de proprietate şi obştea Pociovalişte.
Ca să se atenueze fenomenul, era absolut necesară inventarierea materialului lemnos care a fost atacat şi scos dintre arborii rămaşi încă neatinşi. De acest lucru trebuiau să se ocupe ocoalele, private şi de stat, iar plata lucrărilor trebuia suportată de proprietari. Numai că proprietarii nu s-au interesat de curăţarea pădurii. Au continuat să exploateze lemnul verde, iar cel îmbolnăvit a rămas. Garda Forestieră avea obligaţia să ia măsuri cu ocoalele private care nu au acţionat la timp. Ocoalele de stat trebuiau ,,luate la rost” de Direcţia Silvică, dar cum nimeni nu a catadicsit să facă nimic, exploatarea haotică a continuat, iar atacurile gândacilor ,,ips tiphographus” s-au înmulţit.

Directorul general Romsilva: „Am putea interveni cu insecticidele de grad de toxicitate 3 şi 4”
Şi au trecut peste zece ani. Recent, jurnaliştii de la Indiscret în Oltenia au expus această stare de fapt ministrului apelor şi pădurilor, cu ocazia unei vizite a acestuia în judeţul Vâlcea. Ioan Deneş a promis că va analiza situaţia şi , pentru detalii, a apelat la George Mihăilescu, directorul Regiei Naţionale a Pădurilor ROMSILVA. Bun cunoscător al fenomenului, Mihăilescu a declarat că legislaţia a fost modificată, în sensul în care se permite intervenţia pe proprietăţi în litigiu, iar lipidaele din cele două bazine ar putea fi distruse cu insecticide alternative: „Urmare a reconstituirii dreptului de proprietate, în decursul celor 28 de ani de când legile fondului funciar se aplică în România, au apărut extrem de multe litigii şi contestarea dreptului de proprietate. În perioada anului 2006, pentru protejarea proprietăţii, legiuitorul a ales să suspende serviciul silvic. A fost Legea 374 care preciza că acolo unde există contestaţie asupra dreptului de proprietate se suspendă serviciul silvic, pentru că ideea a fost generoasă: să protejăm bunul contra exploatării de către un proprietar incert. Din păcate, nimeni nu a anticipat că de la momentul 2006 şi până astăzi nu se rezolvă acel litigiu de proprietate. Şi iată că ne aflăm la 13 ani, în care aceleaşi litigii de proprietate nu sunt soluţionate. La vremea respectivă legea interzicea să te atingi de proprietate, adică doar o păzeai. S-a conştientizat acest lucru şi s-a constatat că legea era desuetă şi avea nevoie de revizuire. Legea a fost revizuită, se permite îngrijirea acestor suprafeţe, se permite adunarea de pe aceste suprafeţe a arborilor căzuţi care erau elemente de infestare, se permit tratamentele şi să sperăm că vom intra într-o nouă etapă (…). Nu este un lucru chiar aşa de simplu, dar sunt instrumentele create. Regulile europene nu mai permit folosirea acelor insecticide de contact cum se făcea inainte. Se încearcă nişte formule alternative. Noi avem studii făcute, în care se vor folosi substanţe de grad de toxicitate 3 şi 4, nemaifiind permise cele de gradul 1 şi 2. După politica noastră veche foloseam acele insecticide de contract dure. Veţi găsi în Europa ţări care permit gândacilor să distrugă păduri şi vecinii lor care nu lasă să lucreze natura. Europa are modele diferite. Sperăm să găsim o cale de mijloc pentru a proteja şi bunurile şi proprietatea”, a declarat George Mihăilescu.