Arhiepiscopul Râmnicului: „Postul, scară către cer şi urcuş către Învierea lui Hristos”

0

În Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (a Lăsatului sec de brânză), 10 martie, Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a săvârşit Sfânta Liturghie în biserica cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” a Parohiei Bogdăneşti, comuna Tomşani, Protopopiatul Horezu.
În cuvântul de învăţătură, rostit după citirea Sfintei Evanghelii, Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a explicat că Biserica a rânduit pomenirea izgonirii lui Adam din Rai la începutul Postului Sfintelor Paşti, pentru a conştientiza cât de folositor este postul pentru firea umană, dar şi cât de grave sunt pentru om neascultarea de Dumnezeu şi neînfrânarea. Adam, cel întâi-zidit nu a ascultat de Dumnezeu şi nu s-a înfrânat, adică nu a postit, făcând ascultare de pântecele său şi, mai mult de aceasta, de satana, prin Eva. Însă, în pofida acestui păcat, Adam nu s-a căit înaintea lui Dumnezeu, ci a dat vina pe femeia dăruită lui de Dumnezeu. De atunci, de la căderea lui Adam în păcat şi până la sfârşitul veacurilor, omul care a păcătuit are tendinţa de a se disculpa şi de a acuza pe semenul său. De aceea, Sfinţii Părinţi ne învaţă, prin pilda izgonirii lui Adam din Rai, că niciun om nu se poate apropia de Dumnezeu, dacă nu se căieşte cu sinceritate pentru păcatele săvârşite, dar şi că, prin post, omul poate dobândi ceea ce nu a reuşit Adam, şi anume îndumnezeirea.
Evanghelia Duminicii Izgonirii lui Adam din Rai relatează un mic fragment din Predica de pe munte (Sf. Ev. Matei 6, 14-21), rostită de Mântuitorul Hristos pentru a ne învăţa că legătura noastră cu Dumnezeu depinde de atitudinea pe care o avem cu semenii noştri, şi anume „de veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va şi Tatăl vostru Cel ceresc” (Sf. Ev. Matei 6, 14). În acest sens, Părintele Arhiepiscop Varsanufie a evidenţiat însemnătatea duhovnicească a iertării, dar şi a lucrării recunoaşterii sincere a propriilor păcate, pentru că astfel omul nu numai că nu nesocoteşte sau dispreţuieşte pe semenii săi, ci se smereşte şi îşi răstigneşte egoismul pentru a se apropia de oameni, de Dumnezeu.
„Dacă noi nu iertăm, atunci nici Dumnezeu nu ne iartă. Dacă noi ne împietrim inima noastră când cineva ne greşeşte cu ceva, cum mai avem îndrăzneală să Îi cerem lui Dumnezeu ca să ne ierte pe noi? Ne amintim de pilda datornicului care a fost iertat de stăpânul lui, care era Dumnezeu, dar el nu a iertat celui care era, la rândul lui, dator, de aceea Dumnezeu l-a pedepsit pe el. Astfel, e important să înţelegem că atunci când păstrăm în inima noastră supărări, când nu vrem să iertăm, inima noastră se înveninează, se îmbolnăveşte, iar boala aceasta aduce multe rele şi alte boli. Nu trebuie să uităm că începutul oricărei boli trupeşti este boala sufletească, deoarece atunci când se îmbolnăveşte sufletul, durerea aceasta sufletească, în timp, aduce boala trupului. Unul din dumnezeieştii Părinţi spune că noi ne asemănăm cu Dumnezeu numai atunci când iertăm, pentru că El i-a iertat chiar şi pe cei care L-au batjocorit, care L-au umilit, care L-au bătut şi care L-au răstignit”, a spus Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie.
Postul este una dintre poruncile lui Dumnezeu, de aceea împlinirea ei aduce mult folos trupului şi sufletului, dar mai ales răsplata lui Dumnezeu, a mai explicat Chiriarhul Râmnicului.
„Una dintre poruncile Evangheliei acestei duminici este iertarea tuturor celor care ne-au greşit, pentru a ţine un post curat. Postul, care este a doua poruncă, nu înseamnă numai abţinerea de la bucate, ci şi de la vorbirea deşartă, de vederea celor vătămătoare sufletului, adică Dumnezeu ne cheamă ca să postim cu toate cele cinci simţuri ale noastre, pentru că acest post ne va urca pe noi către cer. Sfântul Ioan Scărarul arată că acest post de 40 de zile reprezintă o scară către cer şi un urcuş către Învierea lui Hristos, care este zălogul învierii noastre. A treia poruncă este cuprinsă în cuvintele Mântuitorului cu care se încheie pericopa evanghelică, şi anume: «Adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia şi rugina nu le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Căci unde este comoara ta, acolo este şi inima ta» (Sf. Ev.Matei 6, 21). Aşa este firea omenească, să adune, precum furnicile, toată viaţa, iar după ce trecem din viaţa aceasta toate rămân, nu le luăm cu noi. Astfel, să înţelegem că cea mai de preţ comoară este sufletul nostru, iar comoara despre care vorbeşte Sfânta Evanghelie sunt faptele noastre cele bune. Perioada Postului Mare este o perioadă în care omul trebuie să se concentreze mai mult pe chivernisirea virtuţilor, pe valorile spirituale, uitând de cele pământeşti. Vremea postului este o perioadă în carene hrănim mai mult din Cuvântul lui Dumnezeu, renunţând la multa mâncare trupească”, a reliefat Părintele Arhiepiscop Varsanufie.
La finalul cuvântului, Înaltpreasfinţia Sa a îndemnat credincioşii să se spovedească şi împărtăşească mai des şi să urmeze calea postului, pentru a-L însoţi pe Domnul Hristos în Săptămâna Pătimirilor Sale şi, astfel, să fie părtaşi Învierii Sale.
Răspunsurile liturgice au fost date de către psalţii Catedralei Arhiepiscopale din Râmnicu Vâlcea.
Biserica cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” din satul Bogdăneşti, comuna Tomşani, a fost construită de comunitatea parohială începând cu anul 1914, fiind târnosită în anul 1928. De aproape 4 luni, parohia este păstorită de pr. Vasile Marius Tomescu, după ce părintele Stelian Dăscălete, care a păstorit această comunitate timp de 42 de ani, a ieşit la pensie.