Între pământ şi „al nouălea cer”

0

Acre de tot „portocalele” Hellei Thomsen servite României la Nancy. Ambros Martin şi elevele sale călcau, de sus, în Grupa principală 2 cu 4 puncte, după evoluţii convingătoare. Mai ales după jocul entuziasmant cu Norvegia, campioana europeană în exerciţiu (31-23), nu şi reactualizată, fiindcă nordicele sunt departe de nivelul arătat în finala din 2016 cu Olanda (30-29). Dar nici victoriile româncelor obţinute cu Cehia şi Germania nu trebuie minimalizate. Acum, că le-am „subordonat”, ni se par nişte fleacuri. Nu e deloc aşa! La Nancy, olandezele s-au impus lejer în faţa „tricolorelor”, de nerecunoscut însă. Au fost rulate fel şi fel de explicaţii. Ba că relaşul de trei zile nu le-a priit, le-a scos din priză. Ba că s-au văzut conduse din start şi asta le-a demoralizat. Numai că în start „gurile” noastre „de foc” au tuşit. Ba că otrăvitele surori Bonaventura au cam fluierat anapoda (şi au fluierat!). Una peste alta, Olanda n-a avut inamic. Nimic n-a ţinut – nici apărarea, nici atacul, nici poarta, neprotejată. Cristina Neagu, 4 goluri din 14 aruncări; Crina Pintea, 3 reuşite din 8 încercări. Multe mingi irosite, neatenţie cât încape, soluţii simpliste pe semicercul advers. Cam la toate „inovaţiile” noastre, puţine şi palide, Helle Thomsen a găsit cheia contracarării lor fără mari sacrificii, în afara accidentării timpurii (min.7) a liderului Nycke Groot, jucătoarea Gyorului. Bine, CSM Bucureşti, ne vine a întreba: dar cu Helle ce-aţi avut?… Privind în urmă dilematic, e greu de stabilit dacă România a fost „cineva” la acest European vizavi de Norvegia sau dacă nu cumva Norvegia e pe tobogan, şansele ei de calificare fiind aproape de zero. În grupa noastră, Olanda este ca şi calificată în semifinale, iar cealaltă echipă care o va însoţi se prea poate să fie tocmai învinsa ei de duminică seara, cu o condiţie în doi timpi. Să treacă de Spania (zero p.) şi de Ungaria (4 p.), aceasta învingând in extremis Germania (26-25). Şi bine a făcut, altfel Germania acumula cu două puncte mai mult decât România. Ce pune pe gânduri e că ibericele au pierdut cu Olanda în ultima secundă! Şi totuşi, dacă nici cu Spania… Cu Ungaria, antrenată de Kim Rasmussen, lucrurile par a fi puţin mai complicate. Într-o zi bună (fiindcă aceasta se invocă mai des), fetele noastre – haideţi, patrimonial, să fim alături de ele – se pot impune. Tristeţea de-o seară, despre care vorbea Cristina Neagu, se va fi risipit. Un crâmpei de vis nu strică în mecanismul fumegos, alterat de „vestele galbene”, al acestei încercate ediţii franceze de campionat european. Ce-aţi zice ca „tricolorele” lui Ambros Martin să prindă semifinalele, unde ar urma să dea de rusoaice, şi finala, unde e posibil să dea de olandeze? Aia revanşă! S-au mai văzut portocale dulci.