Trebuie forţată victoria

0

La ora când „Indiscret în Oltenia” vede lumina zilei, partida Muntenegru – România, de la Podgorica, ultima din Grupa 4 a Ligii Naţiunilor C, se va fi încheiat de mult. Încă de pe la miezul nopţii. Unele consemnări, de întâmpinare, îşi vor pierde actualitatea, altele, chiar survolând evenimentul, şi-o vor păstra. Ce va fi după încheierea ediţiei „Indiscret”, nu ştim, oricât am forţa prezentul istoric. Ne place să credem că „tricolorii” pregătiţi de Cosmin Contra, un antrenor în cârje, vor obţine, fără a-l stresa, un rezultat pozitiv la Podgorica, pentru a încheia socotelile din grupă pe poziţia a 2-a şi a spera într-o tragere la sorţi relativ convenabilă. Vom afla totul pe 2 decembrie. Ar fi un pas înainte prin comparaţie cu preliminariile Cupei Mondiale, când acelaşi Muntenegru al lui Ljubisa Tumbakovic ne-a devansat matematic. Starea de spirit a tricolorilor, după recentul 3-0 cu Lituania, prilej cu care, la vârsta de 20 de ani, a debutat la naţională Ianis Hagi, este una în ordine, „mişto”, cum apăsat a caracterizat-o „Guriţă”. Pe de altă parte, nu ne aşteptăm ca Mugosa (marcator cu Serbia), Djordjevic sau Jankovic să depună armele nici înainte, nici în miezul încrâncenării de la Podgorica. Potrivit calculelor, pentru a prinde un culoar cât de cât favorabil în acest destul de stufos clasament al Ligii Naţiunilor, gazdele, ca şi noi, de altfel, trebuie să forţeze spaţiul de nişă al victoriei. Favorabil însemnând evitarea ultimei urne valorice. A ne aştepta ca Serbia să piardă acasă iar România să treacă pe primul loc e frumos, dar nerentabil. Serios mai glumeşte şi Cosmin Contra al nostru! El atrăgea atenţia că Lituania, mizând pe contraatac, e aptă de orice, şi a fost 3-0 pentru România, „o victorie entuziasmantă”, a preamărit presa. De astă dată, sub rezerva unei minuni (vreo două autogoluri, adăugăm noi), selecţionerul admite că Lituania ar fi în stare să bată Serbia. Ne-am interesat până în ultima clipă: meciul nu se joacă la Cluj, ci la Podgorica, iar în ecuaţia calificării un egal nu spune nimic. Aşa că, din punct de vedere tactic, partida se complică şi de-o parte şi de alta. Să marchezi şi să te aperi ca la carte presupune maturitate, luciditate, valoare. Un nou salt. Le avem? Ne vor răspunde Tătăruşanu, Săpunaru, Chipciu, Stanciu, Keşeru, Ţucudean şi ceilalţi. Ce ar putea fi rezonant? Un jubileu prelungit dincolo de tragerea la sorţi, în care cuvântul „speranţă”, legat de unii sau de alţii dintre jucători, se va repeta obsesiv, în pofida unei Ligi I şubrede şi a unei campanii europene de toată jena. Indiferent de campioană şi de echipele care ne reprezintă în Europa League, poezia autumnală, pe bază de fotbalul autohton, sună la fel de searbăd. Şi pentru că tot ce-i românesc nu piere, a nouă ridicare la luptă.