Rar mi-a fost dat să văd în cei peste douăzeci de ani de jurnalism o ruşine mai mare pentru Poliţia Română decât ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile cu individul româno-suedez supărat rău pe guvernarea pesedistă. Să-şi plimbe ăla două săptămâni Audiul prin toată România, să îl parcheze sub fereastra primarului Craiovei, să-şi facă, distraţi, cetăţenii selfiuri cu el şi să umple facebook-ul cu filmări, iar tu, poliţie, să te-nvârţi în jurul legii precum câinele râios în jurul cozii, neştiind dacă omul este infractor (contravenient) sau nu, mi se pare cel mai jenant din istoria post-decembristă a acestei instituţii.
Evident, numărul „MUIEPSD“ nu avea nimic în comun cu explicaţiile dexiste ale proprietarului, însă acest lucru nu îl transformă automat pe individ într-un infractor de drept comun, taman bun de luat pe sus de pe stradă. Omul a vrut şi a reuşit să îşi bată joc nu numai de o instituţie slugarnic-politică, precum este în prezent poliţia română, dar a ridiculizat şi partidul care, în prezent, dă ora exactă în România. Mai mult decât atât, chiar dacă nu cred că asta şi-a dorit, Răzvan Ştefănescu, căci acesta este numele şoferului cu multă imaginaţie, a reuşit performanţa de a scoate la iveală şi lipsa de reacţie şi combativitate a opoziţiei politice a acestor vremuri. Puţine au fost vocile liberale şi useriste care s-au încumetat să acuze argumentat, şi slavă Domnului aveau ce acuza, miliţienismul poliţiei române. Dar cum, până la urmă, partidele noastre politice nu au datorii legislative în ceea ce priveşte cazul amintit, în ceea ce o priveşte, poliţia română avea obligaţii clare în acest sens.
Dacă Ştefănescu încălca legea, el trebuia să fie încă de la vamă avertizat de către poliţiştii de frontieră. Mai mult decât atât, măcar una dintre cele patru verificări realizate de poliţişti din mai multe judeţe, printre care şi Doljul, ar fi trebuit să se soldeze cu ridicarea plăcuţelor dacă şoferul român stabilit în Suedia ar fi încălcat legea. Dar acest lucru nu s-a întâmplat, semn că, de fapt, lucrurile nu sunt nici pe departe atât de limpezi pe cât se chinuie acum să ne convingă, absolut neconvingător, şeful Poliţiei Române, Ioan Buda (apropos, cred că şi domnul ar trebui să îşi schimbe numele dacă ar fi să ne luăm după DEX). De fapt, cred eu, nici măcar acum poliţiştii români nu ştiu dacă a fost sau nu încălcată vreo lege, însă, slugarnici faţă de un partid politic care i-a promovat în funcţii înalte, actualii capi ai Inspectoratului General al Poliţiei Române au dat ordin să-i fie ridicate omului plăcuţele de înmatriculare şi, ca să îi mai frângă din cerbicie, să-i însăileze şi un dosar penal. Apoi, cu aceste realizări în tolbă, fuguţa la doamna ministru să vadă ce băieţi buni a promovat!
EUROPOL: Nicio abatere!
„În lipsa unor prevederi exprese care să interzică folosirea acestor numere, acel cetăţean nu a săvârşit niciun fel de abatere de la legislaţia românească. Nu ne dorim ca instituţia Poliţiei Române să fie folosită ca ustensilă politică pentru că nu le convine unor oameni o înşiruire de litere pe o plăcuţă cu numere de înmatriculare“, a declarat Cosmin Andreica, lider sindical EUROPOL, citat de adevărul.ro
MUIE s. f. (Argotic) Gură. I-a dat peste muie. GR, S. VII, 120 ◊ Expr. A duce cu muia = a face promisiuni înşelătoare, a convinge cu minciuni, a amăgi, a înşela; a duce cu vorba, a duce cu zăhărelul.
MÚIE s. f. (Arg.; folosit adesea art. şi mai ales în expresii) Gură, fleancă. (din ţig. mui (Graur, Juilland)
BÚDA, bude, s. f. (Reg.) 1. Construcţie de lemn, în pădure, în care locuiesc tăietorii de arbori. 2. Prăvălioară. 3. Closet (rudimentar). [Pl. şi: buzi] – Din rus., pol., ung. buda.
