Porția de venin
Râma (Lumbricina), sau epilog la alegerie din Vlădeşti

0

Alegerile parţiale din comuna vâlceană Vlădeşti mă duc cu gândul, nu la cât de puternic a fost învingătorul, ci la cât de slabi au fost adversarii. Şi la o oligochaeta mică şi târâtoare…
Într-o comună afată la câţiva kilometri de Râmnicu Vâlcea, cu puternice atuuri de drepta: oameni bogaţi, mulţi cu profesii şi joburi liberale, electorat relativ tânăr etc, social-democratul Adrian Cosac l-a bătut măr pe candidatul de serviciu, liberalul Cătălin Mamotă (1.034 voturi la 364). Acesta este cea de-a doua înfrângere de calibru pentru PNL Vâlcea din anul 2017, după parţialele din iunie de la Bujoreni, unde omul lor a obţinut numai 15,96% din voturi, iar candidatul PSD 67,04%. Şi ce bine pentru liberali că au fost organizate alegeri în doar două comune!
La Vlăeşti, singura problemă a social-democraţilor a fost să reuşească un scor exorbitant, nu să îl înfrângă pe Mamotă cu comptenţele lui erodate, căci asta se subînţelegea. Imediat după alegeri, m-am văzut cu liderul PSD, Constantin Rădulescu. Era un pic dezamăgit, căci la Poeni – judeţul Teleorman, pesediştii câştigaseră cu 79,48%, pe când Vâlcea, cu „numai” 71% La acest nivel îşi contabilizează social-democraţii victoriile, în faţa unor adversari anemici.
Ce scuze savante ar mai putea găsi PNL Vâlcea? Tot pe cele de la alegerile de anul trecut? Să fie vinovată tot Alina Gorghiu care nu le-a dat voie să alegă candidatul câştigător? Parcă doamna fost înlocuită cu cobzarul, pardon! Sau poate foştii PDL-işti care au adus în partid imaginea negativă a guvernări Boc? Haida de! A!!! Presa, presa este vinovată! Presa, pe care au reclamat-o ei la ANAF şi, ce să vezi, drăcia dracului, n-a murit!
Dacă liberalii vâlceni ar fi oneşti, în primul rând cu ei înşişi, atât ar avea de spus: „Bă, nu suntem în stare!”. Iar din asta, ar trebui să decurgă nişte gesturi. Dar nu, sunt ocupaţi să se lupte între ei pentru putere; o luptă tristă, între o generaţie plictisită, aflată la butoane, şi o generaţie seacă, din eşalonul doi.
Uitându-mă cu tristeţe la PNL, am imaginea une râme. O oligochaeta mică şi târâtoare pe care prădătorii o pot înghiţi relaxaţi, în timp ce ea, din dosul brazdei, ori agăţată de un pai, îşi arată muşchii.

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ