Statuia ecvestră a Reginei Maria a fost sculptată de Viorel Enache, artist plastic de succes în Franţa
Statuie unicat în lume, în comuna Măciuca

Unul dintre cei mai apreciaţi artişti plastici români din Franţa şi un cunoscut om de afaceri vâcean au dăruit recent României şi, de ce nu, lumii o operă de artă unicat: statuia ecvestră a Reginei Maria. Aceasta a fost lucrarea centrală a celei de-a doua ediţii a Taberei internaționale de sculptură în piatră Măciuca, din judeţul Vâlcea, comuna în care s-au născut cei doi iniţiatori ai proiectului: sculptorul şi restauratorul Viorel Enache şi întreprinzătorul privat Dan Niţu.

0

11 artişti au creat opt monumente de mari dimensiuni
Însă cei 11 artişti plastici din cinci ţări au făcut mult mai mult: încă şapte monumente de mari dimensiuni, realizate în piatră şi marmură şi care vor rămâne la Măciuca, expuse într-un parc cultural unic în zona Olteniei. Au lucrat Giovanni Carosi (Italia), Mathieu Chiva (Franţa), Viorel Enache (România-Franţa), Zoran Grinberg (Serbia), Joy Jarona (Chile), Anne Le Louarin (Franţa), Kevin Meunier (Franţa), Răzvan Mincu (România), Fanny Pieplu (Franţa), Sergiu Sălişte (România), Lucina Ţăran (România).

Un proiect care a început cu o întâlnire la ”bâlciul” de săptămână
În urmă cu câţiva ani, Dan şi Mirela Niţu creau fundaţia “Dumitru Drăghicescu”. Născut în Măciuca, Drăghicescu a fost diplomat, filozof, politician şi sociolog, membru al grupului de recunoaştere a drepturilor românilor de a avea un stat naţional în graniţele lor etnice la Congresul Naţionalităţilor de la Roma, primul român care şi-a obţinut doctoratul în sociologie la Sorbona. Familia Niţu a iniţiat prin această fundaţie diverse proiecte culturale. Pe de altă parte, Viorel Enache, măciunean plecat la Paris în urmă cu 28 de ani, întemeiase o asociaţie cu ajutorul careia realiza tabere internaţionale de sculptură. Într-una din puţinele lui şederi acasă, Viorel Enache l-a cunoscut pe Dan Niţu, la târgul de săptămână de la Măciuca. La “bâlci”, cum îi spun localnicii. Şi aşa s-a născut un mare proiect.

Măciuceanul Viorel Enache a restaurat tot ce are Franţa mai valoros
Viorel Enache are o poveste fabuloasă. A plecat la Paris imediat după Revoluţie, împreună cu fratele soţiei sale, care voia să ajungă în America. “Nu ştiam că voi rămâne, am vrut să văd cum este acolo. Primele alegeri libere din România m-au prins la Paris. Şi când am

Viorel Enache, Mirela și Dan Nițu

văzut că aleşii erau aceiaşi, am decis să nu mă mai întorc acasă. Plecasem cu o valiză, iar acum am zece vagoane. Întâmplarea a făcut ca într-o seară să mă aflu la un restaurant cu cineva, iar soţul unei fete lucra la Luvru. Când a aflat că sunt sculptor, mi-a dat un număr de telefon şi mi-a spus să sun a doua zi. Aşa am început. Pe parcurs, am făcut peste 20 de şantiuere la Luvru”, povesteşte Viorel Enache. Nu s-a gândit niciodată că seara aceea din restaurant a fost şansa vieţii sale: “Poate că am meritat!”. Iar datele evoluţiei sale artistice nu îl pot contrazice. A lucrat la peste 10 catedrale în Franţa. A realizat, între altele, coroana de spini de la Saint Chapelle din Paris, cu un diametru de 4 metri, şi “Pacea”, unul din cele 18 atribute ale regelui Ludovic al XIV lea, care măsoară doi metri şi cincizeci de centimetri, amplasat la Palatul Versailles. A restaurat Consiliul de Stat şi multe altele. A avut şansa să lucreze pe cele mai mari şantiere cu cei mai buni sculptori şi nu demult a obţinut încă un contract de şapte ani la Luvru, care îl va duce până la pensie.

„Banii, dacă nu îi cauţi, vin”
La început, el şi soţia sa, Maria, de asemenea artist plastic, au lucrat cu statut de independenţi. Odată cu succesul nu s-a mai putut: “La un moment dat, aveam şantiere foarte importante şi am fost obligaţi să creăm o societate. Avem 15-20 de sculptori care lucrează cu noi”. Nu vrea să spună câţi bani are, dă doar de înţeles că nu a umblat după ei cu disperare: “Banii, dacă nu îi cauţi, vin. Dacă îi cauţi, nu vin. Şi la Măciuca, dacă făceam această tabără pentru bani, nu veneau. Dar toată lumea trebuie să pună umărul dezinteresat. Putem rămâne în istorie, pentru că ecvestra de la Măciuca e unică. Nu ştiam că voi face această statuie aici. Acum am reuşit datorită atelierelor, pentru că o parte din artişti lucrează la mine, iar lucrarea va fi semnată Atelierele Enache, deci, o chestiune de grup”.

„Pentru a ajunge la fineţea Reginei Maria, trecem prin toată istoria României de 5.000 de ani”
Întrebat dacă a reuşit să-i confere Reginei Maria măreţia şi expresia, Viorel Enache spune că este mulţumit de ceea ce a realizat până acum, împreună cu sculptorii Fanny Pieplu şi Lucina Ţăran: “Da, totul este acolo. Lucrarea s-a făcut din două blocuri. Urmează degroşatul. Dar asta se va întâmpla în luna aprilie anul viitor. Ceilalţi doi artişti cu care am lucrat au fost asistenţi, decizia mi-a aparţinut. Nu a fost simplu, acum trei zile, desenând piciorul stâng din spate al calului, am stat două ore ca să găsesc o sinteză a unei linii. Am încercat să aduc ceva şi din meşteşugul francez. Am pus îngerul. Dar pe aripa lui e o aripă romanică, poate să se apropie de pictura bizantină, este foarte plată. Apoi, am văzut taurul sirian, pentru că noi, românii, avem şi rădăcini persane. La un moment dat, am văzut perioada teutonică a armurei din faţă. Deci, pentru a ajunge la fineţea Reginei Maria, trecem prin toată istoria României de 5.000 de ani”.

Dan Niţu: “Extindem proiectul şi încercăm să atragem fonduri europene“
Ce va urma? A treia ediţie a taberei intrernaţionale, a patra, a cincea şi tot aşa, spune Dan Niţu. Dar proiectul va fi diversificat, anunţă acesta: „Nu e coincidenţă faptul că în cadrul fundaţiei Dumitru Drăghicescu îl avem aici pe Viorel Enache, care este foarte apreciat în Franţa. Are atelier oferit de statul francez, lucrează pe strada marilor artişti, restaurează la Luvru. Cu el am pus la cale acest proiect care s-a dovedit de succes la prima şi a doua ediţie şi sper la cât mai multe. Dorim să beneficiem şi de fonduri europene, să avem şi lucrări din lemn, din bronz, mai mici şi să contribuim prin asta şi la dezvoltarea turismului. Vrem ca acţiunile noastre să dezvolte zona de sud a judeţului Vâlcea, care se află mult mai în spate decât zona de de nord, spre exemplu. Toate lucrările celor două ediţii rămâ aici, la Măciuca. În viitor, dorim să donăm o parte din teren pentru un parc la primărie, cu condiţia să fie bine întreţinut. Aşa s-a întâmplat şi la Buzău, unde acolo s-au făcut nişte lucrări de artă, iar acum sunt lovite şi vandalizate. Bugetul de întreţinere este foarte mare, sculpturile vor avea proiecţie pe timp de noapte, vor trebui curăţate etc. Dacă primăria nu şi-l va asuma, va trebui să avem noi grijă până găsim o soluţie”.
În contextul în care la Măciuca se află singura statuie ecvestră a unei regine a României, Niţu intenţionează să creeze un parc cu o herghelie: „Calul exprimă forţă, nobleţe, cultură, eleganţă. Noi ne dorim ca aici să avem şi o herghelie şi ne apropiem foarte mult de materializarea acestei dorinţe”.

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ