Interviu cu Florian Nicolaescu, administratorul depozitului de deşeuri în flăcări de la Măldăreşti-Vâlcea

„Numai un nebun putea aduce deşeuri radioactive la groapa de gunoi“

O lucrătură?

Rep.: Domnule Nicolaescu, dumneavoastră cum credeţi că a luat foc depozitul de gunoi, la aceste dimensiuni înspăimântătoare şi de neoprit?
F. Nicolaescu: Focul a apărut numai pus. Cu o săptămână înainte, o persoană care se ocupă de animalele de la izlaz, şi care este manipulată de o parte din cei care conduc Primăria Măldăreşti, i-a spus aşa unui buldozerist: „Dacă nu pun foc aici, să fiu al dracului!” Nu spun că el ar fi făcut asta, dar e o bănuială. Nu ştiu cine este autorul, iar eu nu pot lăsa lucrurile aşa. De aceea, am depus nişte plângeri la Poliţie şi Parchet şi sper ca adevărul să iasă la lumină.

Rep.: De ce ar da cineva foc unui astfel de depozit?
F.N.: Aici sunt interese la nivel înalt, ca să agite apele, să înceapă un scandal politic. Văd că au început să dea în prefect, în Consiliul Judeţean, am văzut că dau şi în Poliţie, dau în toţi. Cineva vrea să agite apele, vor scandal.

Rep.: Dar, în mod ciudat sau nu, mai multe astfel de depozite de gunoi din ţară au luat foc în acelaşi timp.
F.N.: Întrebarea se pune de ce? Nu credeţi că e ceva la nivel naţional?

„De ce nu m-au arestat?”

Rep.: O certitudine la nivel naţional este aceea că Uniunea Europeană a declanşat procedura de infringement împotriva României în domeniul deşeurilor, iar asta ne costă enorm. Dar am pentru dumneavoastră o întrebare grea: când focul ardea mai tare, a fost aruncată şi o” bombă”. Aceea că la rampa de la Măldăreşti ar fi fost depozitate sau tranzitate, prin anii 90, deşeuri radioactive aduse din portul Constanţa. Informaţia a fost reiterată de către fostul prefect de Vâlcea, Petre Ungureanu, care susţine că ar fi primit, în acest sens, nişte rapoarte SRI. Recent, ministrul mediului a afirmat că măsurătorile nu indicau radioactiviate. Dar ştiţi cum e, piatra a fost aruncată…
F.N.: Eu administrez această groapă din anul 1991. De atunci, până în momentul acesta, nu s-a depus aşa ceva la rampa de la Măldăreşti. Numai mintea bolnavă a unor răspândaci, a unor instigatori, a unora mai puţin instruiţi, dar puşi de nişte oameni cu carte să fac asta, a putut coace aşa ceva. Am depus plângere penală împotriva celor care au spus asta, pe posturile TV, pentru că e o acuzaţie extrem de gravă. În 2016, noiembrie, a venit o comisie de la IGPR, a verificat, nu a depistat probleme. Acum a venit altă comisie, cu aparate speciale. Numai un nebun ar fi făcut aşa ceva. Gunoaiele radioactive sunt urmărite la nivel de ţară. Dacă era aşa, de ce nu m-au arestat? Să vii după 10 ani şi să spui asta, este o anomalie. Îmi făceam eu singur rău? Ştiţi că prin închiderea acestei gropi de gunoi, aşezându-l în altă parte, puteam să colectez mii de tone de PET-uri, de sticle, de fier vechi etc.?

Rep.: S-a speculat că acolo ar exista şi deşeuri medicale, interzise total, într-o astfel de groapă. Ce spuneţi despre asta?
F.N.: Nu există aşa ceva! Spitalele au obligaţia de a deţine contracte ferme cu firme care incinerează astfel de deşeuri.

Rep.: Aţi fost acuzat că aţi poluat zona, că aţi distrus pânza freatică, de faptul că aţi făcut dintr-o zonă declarată de interes turistic, o imensă ghenă. Oamenii care locuiesc acolo au protestat. Ce le spuneţi, pe această cale?
F.N.: Groapa nu a fost făcută de mine, în primul rând. Eu m-am conformat autorizaţiei de mediu să nu fie niciun fel de problemă şi am respectat această autorizaţie. Că sunt infiltraţii, acestea sunt numai vorbe de la anumite persoane. Nu demult, îmi spunea cineva că au băut vacile apă şi au murit. L-am rugat să îmi dea un exemplu concret şi nu a fost în stare. Ei nu aveau nimic cu groapa până la urmă, au cu mine, crezând că am prea mulţi bani.

„Eu sunt obligat să închid groapa, dar nu am avut documentaţia”

Rep.: Aţi întocmit documentaţia în vederea închiderii şi ecologizării depozitului?
F.N.: Din punctul meu de vedere, am făcut două adrese. Una dintre aceste adresa a fost întocmită pe 3 marie 2017, în timpul unei discuţii cu cei de la Garda de Mediu Bucureşti. Au stat lângă mine să fac adresa, am făcut-o în faţa lor, pentru că aveau impresia că cochetez cu Garda de Mediu Vâlcea. Am primit un răspuns evaziv că groapa nu s-a închis încă, iar directorul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Vâlcea a spus că am făcut această adresă prea devreme. Ulterior, am trimis şi o notificare, solicitând, ca urmare a adreselor trimise, obligaţiile de mediu ce ne revin şi totodată acordul de mediu în vederea întocmirii proiectului şi efectuării lucrărilor de închidere finală. Eu sunt obligat să închid groapa, dar nu am avut documentaţia.

Rep.: Există un termen pentru închiderea şi ecologizarea depozitului?
F.N.: Legea nu spune ca groapa să fie închisă într-un termen anume, ea e monitorizată pe 30 de ani. Sigur, trebuie închisă într-un termen rezonabil: un an, un an şi jumătate. Dar nu este atât de simplu. Înainte se face un studiu geotehnic, se betonează de jur-împrejur, se introduc nişte tubulaturi de aeraj pentru gazele care se produc, şi multe altele. Toate acestea nu se fac bătând din palme. Cineva de la Consiliul Judeţean spunea că ne lovim de hârtii, dar nu eu am făcut legile. Şi eu îmi doresc să o închid, acolo vreau să fac o plantaţie, pământul e al meu.

Rep.: Au trecut două săptămâni şi acolo încă arde. Aveţi idee ce ar trebui făcut pentru stingerea incendiului?
F.N.: Apa întreţine arderea în acest caz şi nici metoda punerii de pământ peste foc nu va rezolva problema, căci pământul crapă. Eu aş fi pus staturi mari de gunoi, dar acum nu mai pot decide. S-a mai întâmplat să fie foc acolo şi aşa l-am stins. Le mulţumesc pompierilor, au depus eforturi extraordinare. Dar trebuie un specialist în stingerea focului. Eu nu sunt specialist în a stinge focul şi nici în a aprinde focul. La mine acasă, dacă este să aprind focul la centrală, consum o cutie de chibrituri.

„SACOMET nu intră în insolvenţă, suntem pe profit!”

Rep.: În spaţiul public s-a vehiculat scenariul că, dacă firma dumneavoastră ar intra în insolvenţă, ar fi exonerată de foarte multe responsabilităţi, iar închiderea şi ecologizarea acestui depozit ar trebui făcute din banul public. Care este situaţia SACOMET?
F.N.: Societatea SACOMET funcţionează foarte bine, este pe profit, avem lucrări de construcţii, administrăm încălzirea oraşului Horezu, colectăm gunoi din Gorj, Hunedoara şi Vâlcea. SACOMET nu va intra niciodată în insolvenţă; poate după moartea mea. Nu pot lăsa lucrurile aşa, pentru că sunt incriminat. Mă sună fiul meu din Australia şi mă întreabă ce s-a întâmplat acolo, ce-i cu firma. Cum mă simt eu? Mă sună oameni din toată ţara şi îmi spun că au aflat că firma mea este în insolvenţă, după ce nişte oameni neinformaţi sau rău-voitori au făcut această afirmaţie în mod public. De unde au ei acest argument? Să facă dovada!