Un interviu fabulos cu doctorul Mihai Miclea, directorul Direcţiei Sanitar- Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Vâlcea
Pericolele din carne: poveşti sau adevăr?

0

Rep.: Domnule director, deşi sunt mari consumatori de carne din magazin, românii se tem că substanţele pe care le conţine această carne le-ar putea afecta sănătatea. Se vorbeşte mult despre antibiotice, hormoni de creştere, cantităţi mari de nitriţi de sodiu, E-uri şi multe altele. Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor are competenţe de control şi supraveghere a produselor de origine animală şi mă aştept ca acest dialog să aducă multe lămuriri. Aşadar, să începem cu antibioticele. Există teoria conform căreia, din cauza antibioticelor din carne, organismul uman nu mai răspunde la anumite tratamente. Există antibiotice în carnea de de pui?
M. Miclea: Tot ce există pe piaţă este controlat din punct de vedere sanitar-veterinar. Legislaţia sanitar-veterinară implementată prin regulile Comunităţii Europene specifică interzicerea comercializării cărnii de orice fel – vită, porc, pasăre – cu antibiotice. Există un program naţional bine stabilit de supraveghere în ceea ce priveşte antibioticele în carne şi produsele din carne şi acest program constă în verificarea lor, înainte de a intra pe piaţă. De asemenea, tot lanţul alimentar începând de la pasăre sau animal viu, sacrificare şi înainte de a ieşi spre comercializare, este verificat. Până în prezent, la toate unităţile de abatorizare care există pe teritoriul judeţului Vâlcea, şi aici ne referim la Avicarvil şi Diana, nu au existat aceste probleme.

„Antibiotic se face doar la puiul de o zi”

Rep.: În urmă cu câţiva ani, un medic veterinar declara că atunci când puii de hală au probleme digestive sau respiratorii, li se dau antibiotice în apa de băut. „Nu poţi să le dai aghiazmă ca să se vindece”, preciza. Ce spuneţi despre această declaraţie?
M. Miclea: Antibiotic se face doar la puiul de o zi. Atât!

Rep.: Şi dacă puii se îmbolnăvesc în timpul creşterii, ce se întâmplă? Cum sunt trataţi?
M.M.: Condiţiile de biosecuritate asigură sănătatea puilor. Sunt nişte condiţii impuse, draconice, în care se face monitorizare, începând de la umiditate, temperatură, hrană, vitamino-terapie, vaccinări imuno-profilactice obligatorii. Toate acestea se fac potrivit unui program imuno-strategic prestabilit şi verificat de inspectorii de la DSVSA.
Cât timp puiul este viu, verificăm toate tratamentele care se fac. Dacă s-a întâmplat să se dea antibiotice, noi verificăm carnea. Carnea nu iese în consum decât în baza unui buletin de analiză sanitar-veterinară făcută la un laborator acreditat.

„Copilul meu care are 4 ani mănâncă mezeluri fabricate în Vâlcea”

Rep.: Se vorbeşte despre faptul că o altă practică folosită de comercianţi este injectarea cărnii de pui cu apă şi sare. Mă refer şi la carnea procesată. Uniunea Europeană impune un procent maxim de apă de 4,5% în carnea de pui. Dar în 2012, un raport al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor arăta că România peste 40% din carnea de pe piaţă a conţinut sare în exces, amidon peste limita maximă admisă, dar şi apă, crescând greutatea produsului. Aţi descoperit astfel de probleme la controalele pe care le-ați făcut de-a lungul timpului?
M.M.: Vorbim despre judeţul Vâlcea. Tot ce înseamnă carne procesată prin saramurare, toate loturile care ies de la unitatea care procesează sunt verificate. Din punct de vedere al apei, nitriţilor, nitraţilor, bacteriologic şi fizico-chimic. O facem cu mare atenţie, pentru că nu putem risca să punem pe piaţă un produs contaminat. În decursul anilor, toate buletinele de analiză au fost conforme, în parametrii admişi de legislaţie. Toate probele sunt ridicate de către oamenii noştri, iar verificările se fac cu aparatură de un nivel foarte ridicat.

Rep.: Domnule director, puterea exemplului personal este cea mai convingătoare. Aveţi doi copii. Le daţi mezeluri?
M.M.: Copiii mei mănâncă mezeluri şi le dăm produse de la fabricile din Vâlcea. Unul are 4 ani şi celălalt 14. Celui mic îi place foarte mult parizerul, dar şi crenvurştii. Mănâncă, dacă nu zilnic, o dată la două-trei zile. Eu am încredere, pentru că ştiu ce se face la noi.

Un pui de hală ajunge la maturitate între 37 şi 42 de zile

Rep.: Să vorbim despre hormonii de creştere. Cum explicaţi că păsările de crescătorie sunt aşa dolofane?
M.M.: Nu există hormoni de creştere, sunt interzişi. Există tehnologie. O tehnologie care, în decursul anilor, a demonstrat cum se creşte un pui foarte mult, într-o perioadă foarte scurtă. Se creşte prin reţetele de furajare, apă, condiţii de microclimat. Dacă furajarea se face continuu, procentul de creştere este mai mare. Dacă acţiunile obligatorii de imunoprofilaxie sunt făcute la timp, în condiţiile în care înainte de vaccinările obligatorii se face o vitaminoterapie, dacă se asigură lumină, se asigură ventilaţia, puii nu se îmbolnăvesc şi cresc repede. Deci, totul este monitorizat. Iar între 37 şi 42 de zile, puii sunt sacrificaţi.

Rep.: Aşadar, o pasăre matură pe care noi o cumpărăm din magazin a trăit între 37 şi 42 de zile? Ce rapid creşte! Dar vă mai semnalez un aspect. Pe piaţă se găsesc pachete de carne de pui pe care, cu litere mari, se face menţiunea: „Pui fără hormoni de creştere”. Eu, când citesc aşa ceva, mă gândesc că, implicit, industria în domeniu recunoaşte fenomenul.
M.M.: Nu, din contră. O fac pentru a le inocula consumatorilor certitidinea că nu există hormoni de creştere. În primul rând, hormonii sunt foarte scumpi şi nimeni nu îşi permite să îi folosească. Pentru a înlătura semnele de întrebare, producătorii mai adaugă şi această menţiune pe etichetă. Au acest drept.

Rep.: Ce le recomandaţi cumpărătorilor în privinţa E-urilor?
M.M.: Să citească etichetele de pe produse. Este cel mai important.

Rep.: La ce standarde aţi încadra carnea românească pe o scară a calităţii?
M.M.: Este o întrebare cu mai multe răspunsuri. Un preparat făcut în România poate avea carne din Olanda, şoric din Belgia, E-uri din Brazilia etc. Dar vorbim numai de carnea românescă, eu spun că are alt gust.

I-am prins, i-am sancţionat!

Rep.: Puteţi controla tot ce înseamnă carne produsă la nivel local?
M.M.: Da. Tot ce există pe raft este conform. Mai apar probleme în care comerciantul nu depozitează corespunzător marfa, manipularea nu se face cum trebuie. Iar acolo există un risc pe care îl oprim.

Rep.: Pentru ce daţi cele mai multe amenzi?
M.M.: Pentru igienă generală şi personală şi pentru manipulare. Nu este curăţenie, nu se respectă timpii operatori, omul vine la serviciu cu bijuterii, cu răni pe mână, vine răcit. Noi avem proceduri bine stabilite. De exemplu, cum să las un om bolnav să lucreze într-o carmangerie? Cum să las un om neverificat pentru coprologic şi TBC? I-am prins, i-am sancţionat!

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ