Profesorii dau din colţ în colţ după ce elevii au făcut-o de oaie la simulări

Elevii de liceu şi cei de clasa a VIII, care au susţinut probele de simulare ale examenelor din vară, vor intra într-o perioadă de pregătiri intense. Aceasta este decizia cadrelor didactice după ce au făcut o primă analiză a notelor obţinute. Doljul nu se poate lăuda cu rezultate extraordinare, puţin peste jumătate dintre elevi trecând de râvnitul prag - nota cinci. Medii de zece au fost doar două, şi asta la gimnaziu, liceenii dovedind încă o dată că sunt preocupaţi cu multe alte activităţi de sezon. Cert este că după un studiu mult mai atent al situaţiei de fapt, profesorii urmează să stabilească un calendar al pregătirilor suplimentare.

0

Rezultate slabe, dar ceva mai bune comparativ cu cele de anul trecut! Aşa se pot caracteriza notele obţinute de elevii clasei a VIII-a şi de liceenii care au trecut prin simularea examenelor naţionale. Un final mai bun l-au avut elevii de gimnaziu, cei din clasele a XI-a şi a XII-a înregistrând rezultate mai slabe. Referitor la lucrările adolescenţilor din clasele a VIII-a, 52,26% au trecut pragul notei cinci, dintre cei aproximativ 5.000 de candidaţi doar doi obţinând medii de zece. Pe discipline, potrivit statisticii Inspectoratului Şcolar Judeţean Dolj, doar 43 de elevi au luat zece la matematică, iar la limba şi literatura română au fost 20 de note de zece.

Plantări de sezon, munca la câmp şi apoi temele
În mediul rural, marea problemă a majorităţii elevilor este că munca din gospodărie şi chiar cea de la câmp le ocupă timpul. O spun tot mai mulţi profesori şi consilieri şcolari. Părinţii au situaţii de trai la limita de jos, fapt pentru care toată familia munceşte. Dacă în iarnă copiii au mai mult timp pentru carte, observându-se acest lucru în notele din catalog, din primăvară lucrurile se schimbă în rău. „Nu generalizăm, dar avem familii pentru care şcoala este un motiv de stres. Părinţii vin la şedinţe şi spun că dacă nu sunt ajutaţi de copii nu au cum să se descurce. Fie că îi trimit cu vitele, fie că îi pun să prăşească sau să facă plantări specifice acestei perioade, copiii de la ţară muncesc. Or, după câteva ore de stat în grădină sau pe câmp, este clar că nu mai au chef de teme. Cum să îţi faci teme sau să înveţi seara, după ora 21.00? Este imposibil şi cel mai greu este că, deşi am stat de vorbă cu părinţii, în speranţa că vor conştientiza într-un final cât de important este ca un copil să înveţe, ei fac tot ce ştiu. Nu vom reuşi niciodată să îi convingem”, a explicat un cadru didactic care predă într-un sat din Dolj.

Liceeni fără chef de studiu
La rândul lor, liceenii doljeni se pot lăuda cu un procent de promovabilitate de doar 40,56%, la clasa a XII-a, şi de 33,24% la clasa a XI-a. Situaţia este îngrijorătoare, susţin voci din învăţământ, semn că trebuie luată o decizie în acest sens. Media 10 nu încape în discuţie, dar au mai fost şi cazuri de note maxime pe discipline (matematică – 20, la biologie – 14, la limba şi literatura română – 10 şi la chimie – 3).

Consilierii şcolari, statistici şi contabilizări de date
În ceea ce-i priveşte pe liceeni, aici sunt mai multe situaţii. Sunt cei din mediul rural care şi ei la rândul lor muncesc cot la cot cu părinţii. Mai sunt cei din mediul rural. Veniţi la liceele din oraş, neavând cine să le controleze activităţile, ei îşi planifică timpul după bunul plac şi potrivit intereselor anturajului din care fac parte. Şi mai sunt cei care locuiesc în oraşe, dar au alte preocupări şi pe care, din păcate, părinţii i-au scăpat din mână. Toate acestea rezultă din catalogările consilierilor şcolari, al căror rol sincer îl înţelegem şi nu prea. Că fac statistici, este clar acest lucru. Că îşi contabilizează cazurile problemă, şi acest lucru reiese din raportările lor. Lipsesc însă efectele muncii lor, deşi aceste cabinete funcţionează de ceva vreme în şcolile şi liceele din judeţ.

Capitolul „o să…”
Ca de obicei, aşa cum ne-am obişnuit în ultimii ani, după astfel de examene, fie ele chiar şi în etapa simulării, cadrele didactice aduc în atenţie aceeaşi idee: „trebuie făcut ceva. Trebuie găsite soluţii… trebuie… trebuie…” Or, dacă în patru ani de zile copilul sau tânărul în cauză nu a fost dezmorţit din starea lui de confort, ce măsuri minune pot fi luate în două luni de zile? Vor face, probabil, aşa cum au luat în calcul, o serie de pregătiri suplimentare. Îşi vor chema elevii la şcoală peste program, doar-doar vor recupera în două luni ce n-au reuşit să asimileze în patru ani de studiu. Dar nu acum… că urmează sărbătorile pascale şi nu prea are nimeni chef de calcule matematice sau de comentarii pe text, după caz. Aşa că din cele două luni mai rămân vreo patru săptămâni la dispoziţie şi uite-aşa, în vară, rezultatele se vor învârti tot în jurul acestor procente. Şi nu, nu doar cadrele didactice vor purta vină pentru aceste situaţii. Este clar că şi elevii sunt greu sau poate imposibil de controlat, dar atunci care mai este rolul sistemului de învăţământ. Tot auzim de măsuri ce vor fi luate, de lucruri care musai trebuie făcute pentru a schimba actuala situaţie. Întrebarea este ce fel de măsuri, care sunt acele lucruri şi cine este responsabil cu aceste schimbări? Rămâne de văzut care va fi efectul acestor pregătiri suplimentare, câţi elevi vor participa şi cu ce idei, măsuri sau cu orice altă formă de lucru vin dascălii pentru a se îmbunătăţi procentul de promovabilitate. În rest, program lejer la clasă, că, deh, vine vacanţa!