Român contra român

1

Ce blestem pe poporul român? Să se urască român cu român.
E o întrebare pe care ar trebui să ne-o punem, să medităm. Aproape trei decenii! De dezbinare, de ură, de anti-români. Toate acestea pleacă din sufletul nostru sau pentru că de 27 de ani avem piste false, modele contrafăcute? Există oare un plan, cine ne vrea dezbinaţi?
Am uitat să construim, am uitat de înaintaşi, am uitat de sacrificiile eroilor, am uitat să mai punem cărămidă pe cărămidă, să construim, nu decât sa distrugem. Am uitat ce ţară minunată avem. Am uitat, am ales să ne urâm unii pe alţii.
Cum poţi cuceri un popor? Îl dezbini, îi dai teme false, îi tai rădăcinile, îi blamezi credinţa, îi distrugi valorile, îi cumperi intelectualii. Îl înfometezi şi atunci când îi dai să mănânce, te divinizează!  Îl faci dependent, îl ţii la televizor şi îi arăţi mirajul prin imagini. Toate acestea se întâmplă, de 27 de ani!
Am ajuns ţara în care cuvintele de ordine sunt: “ce ne dă statul?” şi/sau “ne-a dat”.
Trezeşte-te! Nu îţi dă nimeni nimic. Ce primeşti este şi al tău, este din sacrificiul unor eroi care s-au sacrificat pentru ca tu să ai, pentru ca tu să poţi alege, pentru ca tu să construieşti.
Dar ai ales să urăşti, să vrei capra vecinului, iar dacă eşti prins pleci capul, poate nu ţi-l taie. Aici am ajuns!
În loc să punem cărămidă pe cărămidă, să zidim, am ales să punem mâna pe cărămidă să-i dăm în cap vecinului.  În loc să construim şi să ridicăm ziduri măreţe pentru noi si copiii noştri, am ales să construim ziduri între noi, să ne izolăm, să ne gândim cum îi luăm capra vecinului. De fapt,  în tot acest timp, adevăratul duşman ne ia pădurea, pământul, aurul, istoria, geniile.
Stăm şi aşteptăm să-i luăm capra vecinului când în jurul nostru sunt munţi de aur. De ce, dragă române, urăşti atât de mult? De ce eşti aşa de trist? Este exact cum ţi-ai urî copilul pentru că este mai inteligent ca tine. Ar trebui să te bucuri pentru  succesul vecinului tău, ar trebui să te mândreşti cu reuşita lui, e român ca şi tine!
Dar noi am ales să ne urâm, român cu român. Dacă nu am ales noi, e timpul să ne trezim şi să găsim calea, să ne dăm mâna. Hienele nu stau la porţile noastre, sunt deja în curte. Cât timp aşteptăm noi să moară capra vecinului român, s-ar putea ca hienele să ne mănânce, şi pe noi, şi pe vecin, şi capra.

Florentin Gust