De-a premierul, între zi şi noaptea minţii

0

Să admitem că propunerea de prim-ministru prezentată de Liviu Dragnea preşedintelui Iohannis nu a fost una potrivită. Ne amintim însă că o aceeaşi propunere s-a bucurat de accept la învestirea ministerială, în urmă cu un an. Rezultă că pentru cel îndrituit de popor să vegheze democratic, numirea unui ministru, precum al dezvoltării, pus să jure cu mâna pe biblie, e o bagatelă. Să revenim la propunerea pentru premier formulată de PSD+ALDE şi soldată, la Cotroceni, cu grimase în diluţie în loc de o motivaţie consistentă. Să admitem că partidul câştigător al alegerilor parlamentare din 11 decembrie a pus pe tavă, prin Liviu Dragnea, un fruct otrăvit şi, de nu se prindea cine trebuie, o încurcam toţi. Opoziţia, garantul sănătăţii de pe eşichier, a sărit ca arsă. Preşedintele PSD nu numai că l-a supus pe preşedintele ţării unui test neavenit, dar mai aruncă şi ţara-n aer prin cerbicia de a hotărî unilateral şi strâmb. Opoziţia se uită câş la partidul câştigător al scrutinului ante-Ignat, cum tot câş se uită şi la bilanţ. Cei 49% din numărul alegătorilor care au catadicsit să pună ştampila pe trandafiri sunt habarnişti. PSD – roşu în cerul gurii, preşedintele său – penal, alegerile – un fiasco al dreptei. Poporul? Nu contează! Acum, un alt pocinog de-al stângii: propunerea de premier care îl obligă pe Iohannis să stea şi să cumpănească trei zile şi trei nopţi dacă muşcă sau nu din fructul otrăvit. I-au stricat bietului om până şi Crăciunul, tocmai se reîmpământenise la Sibiu. Să ieşim, dar, din această acoladă aeriană şi să coborâm cu picioarele pe pământ. Pentru toată superbia de fiţe cu uite premierul, nu e premierul, pentru tot carambolul care poate dicta ”trageţi pe dreapta” la graniţa dintre ani, a existat un filtru în priză: consultările de la Cotroceni. S-a aflat cu acel prilej cine la cine se gândeşte ca premier. A şi spus-o preşedintele, ”am două propuneri”. Cu a doua, în ordine cronologică şi pe drept viabilă, a fost de acord, după care s-a răsucit pe câlcâie în timpul sejurului sibian. Nu pentru că persoana indicată ca premier şi-ar fi pierdut subit competenţele. Ci dintr-un motiv mai de departe şi mai uşor de citit. În loc să ţină de/la litera Constituţiei, Klaus Iohannis dă bice pe lângă ea, autoritar şi confuz. Nu e preşedintele echidistant politic şi al tuturor românilor, indiferent de opţiuni, îi convin sau nu-i convin. A ales, cocoşeşte, să fie trup şi suflet de partea opoziţiei, chit că pe-acolo prin ogradă cântă şi o găină nebătută la timp pentru a mai slobozi ouă de aur. Dă-l în mă-sa de popor şi de scrutin. Ne-am mai întâlnit cu d-astea în 2012, iar rănile de atunci nu s-au vindecat. Îndrăznesc să afirm că multe din frustrările acelui an s-au relocat în votul de la 11 decembrie.