Ieri, legea modificată a trecut de Senat și a fost anunțată cu surle și trâmbițe, cu claxoane de camioane etc, de parcă ar fi devenit definitivă. Eu înțeleg satisfacția celor care s-au îmbogățit din transportul cărbunelui către CET Govora, la fel, tristețea celor care stăteau la coadă pentru alternativa pe gaz (!!).
Dar, mai ales, mă alătur bucuriei minerilor care încă mai pot supraviețui dîn meserie.
Celor care mă întrebă dacă este mai bine să primescă agent termic în sistem clasic sau pe gaz, le răspund că habar nu am, dar că ar trebui să fie bine acolo unde e mai ieftin. Și, cică, ar fi mai ieftin pe cărbune. Dar nu mai garantez nimic relativ la CET Govora, care livrează apă fierbinte ruginită, după ce abia au fost schimbate țevile de aducțiune pe un proiect cu bani europeni.
Dacă trece de Camera Deputaților, și eu cred vă va trece, mai există un hop. Un mare hop!
Președintele Nicușor Dan a anunțat marți că nu va promulga legea în forma ei actuală, fiindcă aduce prejudicii României.
De ce? Fiindcă niște capete pătrate și-au asumat prin PNRR un calendar fix de închidere a centralelor de cărbune. Adică, septembrie 2026.