Se vântură de la o vreme în spaţiul public înlăturarea din arcul puterii a Uniunii Democrate a Maghiarilor din România, prescurtat UDMR. Din ce cauză? Din cauză că se dă prea frumos pe lângă rudele cosanguine şi copoliticianiste de la Budapesta, cu executivul lui Viktor Orban şi cu Viktor Orban în persoană. Iar premierul ungar îşi permite la rândul său să investească într-un club de fotbal din Covasna, ba chiar ia loc, sfidător, în tribunele cochetului stadion din Sfântu Gheorghe. Diavol împieliţat într-o lume de arhangheli, păi cum e posibil?! Altădată, o doamnă din acelaşi anturaj s-a găsit să urce o costişă până la borna vopsită în culorile drapelului ungar. Şi unde? În România. Iar UDMR cântă în strună desfăcătorilor de neam şi ţară. S-au mai întâmplat şi alte fapte incompatibile, cum ar fi acapararea din afară a unor bunuri imobiliare prin Ardeal, cu acte în regulă, cu falsuri legiferate. Păi şi în România nu există un Minister al Justiţiei? Nu mai dispune de iluştri judecători decât pentru a-i albi pe iluştrii interlopi? Lasă că Moştenirea Gojdu am predat-o cu semnătură proprie, aşa cum, tot cu semnătură proprie, am cedat oficial teritorii din nordul Bucovinei. Toate astea au o cauză adâncă, dar, oricât am scormoni, nu UDMR e de vină. De vină e statul român, instituţional – slab, neputincios, vulnerabil. Practic, inexistent. Statul pe coadă e mai fibros decât statul român generic. Reacţionează tardiv la atacuri, cum ar fi cele, ingenios calibrate, din Ungaria, stat care şi-a consolidat un hobby internaţional de invidiat. Sau nu reacţionează deloc, spre a nu stârni valuri, mai cu seamă în Ardeal, unde foarte multe familii sunt româno-maghiare. Unde ne sunt istoricii? Unde ne sunt reperele fundamentale pe care ni le-am asumat de-a lungul secolelor? Aproape că lipsesc oamenilor de rând, mulţi şi neinstruiţi. La întrebarea dacă trebuie ca UDMR să fie scoasă de la guvernare, s-a răspuns la un sondaj de stradă cu toate cele trei variabile: nu, da şi, mai bine, să plece toţi. „Duşmanul” trebuie ţinut aproape, a răspuns, cu ghilimele sau fără, asemenea Oracolului din Delphi, o persoană citită. Până una, alta, na-ţi-o frântă că ţi-am dres-o. A intrat râca între cele două mari partide aflate la putere. Marcel Ciolacu ameninţă cu alegeri anticipate dacă nu ajunge prim-ministru la anul pe vremea asta. „Protocolul este clar şi am anunţat clar că, dacă nu se face rotativa, altă variantă decât alegerile anticipate nu există”. România este, între altele, ţara în care toată ziua, bună ziua, se vorbeşte despre alegeri. Abia printre picături, despre prăbuşirea nivelului de trai, despre scumpiri peste poate la alimente şi facturi. Cum vom returna împrumuturile enorme de care ne ţinem agăţaţi ca spânzuratul de funie?
