Revenind la zona materială, am să dau un exemplu de finanțare generoasă.
Un raport publicat de Expert Forum arată că în primele nouă luni ale acestui an, partidele politice au primit de la stat 173 de milioane de lei sub formă de subvenții. Pentru „presă și propagandă” au cheltuit 92 de milioane de lei, adică 53%. Până la finalul anului, acestea ar trebui să mai beneficieze de 284 de milioane de lei.
Potrivit raportului, PSD a cheltuit între ianuarie și august 75,8 milioane de lei. Din această sumă, 61,4 milioane de lei au fost direcționate către „presă și propagandă”.
AUR a raportat cheltuieli de 31 de milioane de lei în aceeași perioadă. Cea mai mare parte, 16 milioane de lei, a fost pentru „presă și propagandă”.
USR s-a clasat pe locul trei la cheltuieli, cu 24,7 milioane de lei. Aproape 5 milioane au mers spre „presă și propagandă”.
PNL a folosit din subvenții suma de 28 de milioane de lei. Din aceștia, 9,1 milioane pentru „presă și propagandă”.
Să ne înțelegem, banii ajung la mass-media centrală în proporție covârșitoare!
Pentru a îngenunchea presa, statul a recurs la o metodă perfidă. În loc să subvenționeze și în mod direct canalele mass-media, o face numai prin intermediul partidelor. Iar presa nu prea este în stare să separe lucrurile. Așa că, pentru bani, promovează de multe ori cârdășia în varii forme, de la protecția mediatică până la fake-news. Astfel s-a ajuns ca „a patra putere în stat” să se transforme de multe ori în cel mai otrăvit apostol al propagandei politice.
Iar dacă presa centrală pare să își ofere grațiile din salon, fiindcă are bani mai mulți, presa locală, lipsită de resurse financiare, ajunge să mai facă și „trotuarul”. Însă oricum ai da-o, compromisul profesional este același.
Nici nu contează dacă o faci de pe trotuarul din centru sau pe cel de la periferie.
Cum ieșim de aici? Habar nu am! Dar știu că, în timp ce pare compromisă, presa ridică baricade în stradă, prin mii de jurnaliști. Iar în spatele baricadei există „arme”.
Asta este o veste proastă pentru mulți, nu-i așa?