Un sondaj realizat recent de Wizz Air, derulat printre 4.500 de pasageri și 150 de membri ai echipajului, oferă o perspectivă detaliată asupra unui fenomen des întâlnit, dar neexplicat: aplauzele la aterizare. Studiul concluzionează că aplauzele sunt un ritual colectiv încărcat de semnificație – un mod autentic de exprimare a recunoștinței sau a ușurării, mai ales după experiențe emoționale precum turbulențe. Sunt însă și mulți pasageri care recunosc faptul că aplaudă doar pentru că-i văd pe alții făcând asta. Totuși, echipajele de cabină notează că obiceiul este într-o scădere treptată, pe fondul creșterii frecvenței urcărilor la bord și apariției zborurilor de rutină.
Românii, printre campioni la aplauze
Analiza WizzAir scoate la iveală că românii, alături de bulgari, albanezi, italieni și unguri, sunt printre cei mai dispuși la a aplauda după ce avionul atinge pista. Astfel, între 45 și 48% dintre pasageri din țările din Europa Centrală și de Est recunosc că aplaudă după aterizare. Procentul scade sub 30% în rândul britanicilor, elvețienilor sau sârbilor. 38% dintre pasagerii din Europa Centrală și de Est spun că aplaudă pentru a celebra o aterizare în siguranță, față de doar 31% din vestici. În schimb, recunoașterea muncii echipajului este mai frecvent menționată în Vest (28%) decât în Est (23%).
Pasagerii care zboară des aplaudă mai rar
Un aspect interesant este legat de frecvența călătoriilor. Astfel, 70% dintre cei care zboară cel mult o dată pe an recunosc că aplaudă la aterizare, comparativ cu 59% dintre pasagerii care călătoresc de mai multe ori pe an și doar 40% în rândul pasagerilor frecvenți, cei cu peste 10 zboruri anual. Membrii echipajelor chestionați în acest studiu confirmă că obiceiul este influențat de conformism și de atmosfera din avion. Aproape două treimi dintre însoțitorii de zbor consideră că fenomenul se diminuează treptat, pe măsură ce zborurile devin rutină, dar rămâne mai vizibil după experiențe neobișnuite sau turbulente. „Aplauzele după aterizare reprezintă, pentru mulți, o formă de ușurare colectivă, care exprimă recunoștință și senzația de a recăpăta controlul după o experiență în care altcineva l-a deținut. Psihicul nostru iubește micile ritualuri, mai ales pe cele care oferă atât siguranță, cât și sentiment de comunitate – iar uneori, un ropot de aplauze este exact această micro-celebrare”, susține și un psiholog care a participat la realizarea studiului.