Marcel Ciolacu, ex-premier și ex-președinte PSD, cot la cot cu Florin Cîțu, ex premier și fost președinte PNL, critică din răsputeri planurile fiscal-bugetare anunțate de Ilie Bolojan.
În ciuda diferențelor docrtinare, cei doi politicieni atacă din răspunteri măsurile de auteritate propuse de premierul în funcție, pe care le consideră inutile, aducătoare de panică și criză economică.
Ciolacu: Frica de ”junk” – motiv pentru austeritate oarbă?! Cine profită, de fapt, de panica indusă populației și firmelor românești?
Primul care a luat la purecat planurile lui Bolojan a fost MArcel Ciolacu, care a acuzat conducerea guvernului că folosește frica de „junk” pentru a promova o „austeritate oarbă”.
„Am plătit prețul politic pentru greșelile mele. Am făcut un pas în spate, convins că, după un an super-electoral, care s-a prelungit nepermis de mult, România are nevoie de noi lideri. Decidenți care, încărcați cu energie și credibilitate, să poată continua traiectoria de dezvoltare a țării.
Aud, însă, tot mai des în ultima perioadă acuzații dure și teorii alarmiste despre așa-zisul ”dezastru economic” în care am lăsat România. Unii văd că îmi fac și plângeri penale de un ridicol fără margini, fără să știe că execuțiile bugetare sunt publice și oricine poate verifica foarte simplu cum au fost cheltuiți banii publici. Dar dacă trebuie să fac și pușcărie ca să avem, după 30 de ani, Autostrada Moldovei, atunci accept fără regrete.
Dincolo de perdelele de fum, cred cu tărie că a venit timpul să vorbim cu mult calm și seriozitate despre realitate.
Încă de la început, trebuie să spun foarte clar că REFORMA FISCALĂ este parte a angajamentelor luate de fosta guvernare de dreapta prin PNRR.
În traducere, și cu deficit de 3% din PIB, această reformă trebuia făcută. Nu există loc de întors. Cât am fost premier, am negociat în permanență cu cei de la Comisie, tocmai pentru ca măsurile fiscale să nu fie foarte abrupte și să nu ducă la recesiune economică. Nimeni, însă, de la Comisie nu ne-a impus ceva anume, măsurile au fost tot timpul la latitudinea noastră.
De aceea, am și militat pentru sistemul de impozitare progresiv. Toate țările dezvoltate din UE au un sistem fiscal echitabil, care reduce polarizarea economică și socială. Să alegi acum creșterea TVA și taxe pe pensii – punând toată povara consolidării pe cei cu venituri mici și medii (o scădere, în fapt, a puterii de cumpărare cu 20-25%!) doar pentru că, ideologic refuzi o măsură cu același impact- precum impozitul progresiv – este o mare greșeală. Și nu o spun eu, o spun BNR, FMI, Banca Mondială, Comisia Europeană și experții OECD!
Dar să revenim. NU, România nu este în niciun colaps economic. Doar unii ar vrea să credeți asta, pentru a-și putea justifica mai ușor faptul că au intrat cu drujba în economie și în veniturile populației.
Vă invit să vă gândiți cum poate arăta un dezastru cu autostrăzi în construcție, cu salarii și pensii mai mari, cu șantiere peste tot și cu 180 de mii de locuri de muncă noi?!
Așadar să vorbim pe cifre, nu pe lozinci.
PIB-ul României a crescut cu 46% în doar 3 ani – de la 242 miliarde euro în 2021 la 354 de miliarde de euro în 2024. Noi n-am intrat în recesiune, în timp ce 10 țări UE au avut scădere economică în ultimii 3 ani.
Puterea de cumpărare a salariului minim și a pensiei medii a crescut cu 31%. Salariul mediu net a ajuns la peste 1.000 euro, iar pensia medie la peste 500 euro.
Investițiile publice s-au dublat: de la 59 miliarde lei în 2021, la 120 miliarde în 2024. În 2025 mergem spre 149 miliarde – un nou record. Așa a fost posibil să începem marile șantiere de infrastructură amânate timp de 30 de ani: Autostrada Moldovei, Autostrada Pitești-Sibiu, Drumul Expres Craiova-Pitești, cele trei spitale regionale (cel de la Craiova este deja în construcție), 14 spitale noi pe PNRR dintre care trei vor fi gata în acest an, trei centre moderne pentru marii arși, zeci de școli și grădinițe. Și da – aici intră și programele pe CNI sau Anghel Saligny, care au însumat zeci de miliarde de lei și care au însemnat creșterea nivelului de trai în satul românesc prin rețele de apă, gaze și canalizare, drumuri moderne, centre de învățământ sau unități sanitare. Aceste programe văd că se chinuie unii să le închidă acum.
Am întors în economie sub formă de scheme de ajutor, subvenții și garanții 6-8% din PIB, de trei ori mai mult decât în perioada 2020-2021. REPET: 6-8% din PIB față de 1,9% în perioada guvernelor de dreapta, la deficite similare.
România a egalat Polonia și a depășit Ungaria, Slovacia și Grecia în clasamentul european al dezvoltării.
Inflația s-a redus de la 10,3% la 4,9%, după ce am plafonat prețurile la energie și alimentele de bază.
Am lăsat în Trezorerie 10,6 miliarde euro – dublu față de momentul preluării guvernării.
Rezervele valutare ale BNR au ajuns la 72 miliarde euro – un maxim istoric.
Totuși, am avut cel mai mare deficit din Uniunea Europeană anul trecut. Am cheltuit ”în neștire” 65 de miliarde de lei din Fondul de Rezervă. Pentru pile, amante, sinecuri. Ați auzit deja asta. Dar oare este adevărat?!
Adevărul este că anul trecut NU s-a făcut nicio rectificare bugetară. La propunerea Ministrului de Finanțe, am acceptat să nu facem acest lucru tocmai pentru că presiunile anului electoral ar fi riscat o explozie și mai mare a cheltuielilor publice. Acesta este motivul pentru care banii au fost alocați direct prin Fondul de Rezervă, nu prin rectificări.
Unde s-au dus banii? Ce am făcut cu acel deficit?
În primul rând, nu am preluat România cu un deficit de sub 3%, ci de aproape 7%. E simplu să spui ”PSD este vinovat”, dar PSD a avut premier doar un an și zece luni din ultimii 5 ani și jumătate. Acesta este adevărul. Am intrat la guvernare după ce deficitul a explodat nepermis, în urma a tot felul de cheltuieli nesăbuite: sute de milioane de euro către diverși afaceriști obscuri, achiziții de rachete în avans, jaful din pandemie cu măști neconforme, miliardul de euro pe vaccinuri și așa mai departe. Adăugați la asta liberalizarea haotică din energie și războiul din Ucraina, care au dus la explozia dobânzilor și veți avea tabloul complet. Apropos, astăzi plătim dobânzi la împrumuturile uriașe de atunci care au crescut datoria publică de la 34 la 49% în numai doi ani.
Așadar, am făcut deficit, dar acesta a fost structurat în felul următor:
80% din acest deficit a mers în investiții: drumuri, spitale, școli, apă și canalizare, infrastructură. Adică în viitorul nostru.
Am plătit bursele mărite elevilor și studenților, conform Legilor Educației promovate de președintele Iohannis.
Am recalculat pensiile, conform jalonului asumat în PNRR – o lege despre care atât Banca Mondială, cât și Comisia Europeană au spus că este sustenabilă și ca face ordine în sistemul de pensii. Să se dea vina acum pe pensionari pentru deficit mi se pare nu numai o minciună, ci și o mare ticăloșie.
Am crescut consistent atât salariile din educație (mai ales ale profesorilor debutanți), cât și ale personalului din sănătate, poliție, armată sau administrație publică. Vă amintiți când toate aceste categorii erau în Piața Victoriei, iar cei care astăzi spun că nu trebuiau mărite salariile erau primii care atunci susțineau fix contrariul?! Aceste majorări au fost considerate un avans din Legea salarizării, alt jalon fundamental din PNRR care trebuia făcut anul trecut și care a fost amânat tocmai din cauza constrângerilor bugetare.
Astfel, am considerat că un deficit care merge pe investiții este un deficit care se acoperă sustenabil pe termen mediu.
Banii băgați în economie se multiplică și revin la buget în 3-5 ani.
Asta se numește dezvoltare inteligentă. Așa au crescut și s-au modernizat toate țările europene.
Vreți niște exemple?! Uitați-vă la istoria deficitelor bugetare în Europa! Spania a avut deficit de peste 11% în 2012. Italia, Franța, Portugalia, Polonia au încălcat regulile fiscale ani la rând. Și totuși s-au modernizat, s-au dezvoltat.
Panica este mai periculoasă decât deficitul. Austeritatea oarbă NU reduce deficitul – îl adâncește.
Scade consumul. Se taie investiții. Economia se contractă. Și atunci chiar avem o problemă structurală serioasă. Austeritatea oarbă nu duce la nimic bun. Doar transformă criza bugetară (rezolvabilă) într-o criză economică.
Asta vrem? O economie frânată, o populație speriată și investiții blocate? Toate aceste lucruri ne-ar costa infinit mai mult.
Sunt absolut de acord că trebuie să reducem deficitul. De asta și avem un Plan de ajustare fiscală agreat cu Comisia Europeană pe 7 ani. Atenție – pe șapte ani.
Nu trebuie însă să dăm cu barda cuprinși de false impulsuri mesianice și impresii de eroi economici, ci doar să reducem risipa – fără a strivi economia.
În definitiv, populația și economia ce vină au?! Românii nu sunt cifre, iar puterea lor de cumpărare trebuie protejată. Și nu există alt scop al politicilor publice decât creșterea bunăstării populației.
PS: Aveți idee de ce au dispărut brusc măsurile de impozitare a câștigurilor de pe bursă și din criptomonede? Sau pe profiturile excesive ale multinaționalelor? Oare pentru că îi deranjau tocmai pe cei mai bogați?! Dar companiile profitabile de stat de ce trebuie vândute la bucată?!”
Cîțu: Austeritate distructivă vs. ajustare sănătoasă – lecții pentru România
De cealaltă parte, ex-premierul liberal Florin Cîțu acuză cabinetul Bolojan că folosește cea mai jalnică metodă de ieșire din criză, anume metoda grecească, divedită ca generatoare de recesiune.
„Grecia a avut nevoie de 15 ani pentru a ieși complet din criza economică începută în 2009. O criză care a însemnat recesiune prelungită, șomaj masiv, colaps al consumului intern și un val de falimente în mediul privat.
De ce a durat atât? Pentru că autoritățile elene au aplicat exact rețeta pe care unii o promovează astăzi și în România: creșteri abrupte de taxe, combinate cu tăieri haotice de cheltuieli, fără nicio reformă structurală reală. Aceasta este, în esență, austeritatea distructivă – o combinație care sufocă economia, descurajează investițiile și lovește direct clasa de mijloc.
Grecia: taxe mai mari, economie mai mică
Între 2010 și 2018, Grecia a trecut prin trei acorduri dure de ajustare fiscală, cu peste 450 de măsuri impuse de creditorii internaționali. A revenit pe creștere abia după un deceniu. De ce? Pentru că a aplicat politici prociclice – a crescut taxele și a tăiat cheltuieli tocmai când economia avea nevoie de oxigen.
Dintre cele mai notabile măsuri fiscale (sunt sigur ca le recunoasteti):
• TVA-ul: majorat succesiv, de la 19% la 21% si apoi la 23% în 2010 și la 24% în 2016; cotele reduse au fost eliminate.
• Impozitul pe venit: praguri mai joase, cote marginale mai mari.
• Impozitul pe profit: crescut, iar dividendele – taxate agresiv (de la 10% până la 45%).
• Taxe pe proprietate (ENFIA): introduse temporar, dar devenite permanente.
• Accize și taxe speciale: energie, carburanți, alcool, tutun, internet, telefonie – toate au fost supraimpozitate.
Rezultatul?
• Consumul intern s-a prăbușit.
• Peste 300.000 de IMM-uri închise.
• Șomaj de peste 27%.
• Contracție economică de 25% în câțiva ani.
Austeritatea fără reformă este o rețetă sigură pentru stagnare economică și erodarea bazei fiscale.
Exemplele de ajustare sănătoasă – și care au funcționat
Spre deosebire de Grecia, alte țări au tratat criza cu luciditate și au reușit să iasă mai rapid și mai puternic:
• Noua Zeelandă: a redus deficitul prin tăieri de cheltuieli și reforme curajoase, nu prin creșteri de taxe. Rezultatul? Datorie publică redusă, creștere economică solidă.
• Irlanda: a corectat dezechilibrele menținând un regim fiscal competitiv – impozit pe profit de 12,5% chiar și în criză.
• Suedia: reforme serioase după criza din anii ’90 – a redus aparatul bugetar și a stimulat exporturile.
• Canada: a tăiat cheltuieli cu 20%, a reformat administrația, și-a păstrat atractivitatea fiscală. A eliminat deficitul în 3 ani.
• Letonia: ajustare severă prin tăieri bugetare – fără majorări de taxe. A urmat o revenire economică rapidă.
• Romania: programul implementat in 2020 si 2021ca raspuns la criza globala generata de COVID.
Toate aceste state au înțeles un adevăr simplu: nu taxezi în criză, ci reformezi statul și încurajezi economia productivă.
România, 2025 – austeritate mascată și populism fiscal
După trei ani de creșteri constante de taxe și intervenții brutale în mediul privat, România riscă acum să repete greșelile Greciei.
Aplicarea unei politici fiscale prociclice – adică să crești taxele și să tai din stimulente economice într-un moment de încetinire – este rețeta clasică pentru eșec. Șomajul este la maximul ultimilor 5 ani, consumul dă semne clare de oboseală, iar investițiile private scad.
Și cu toate astea vedem ca se copiaza masurile care au ingropat Grecia:
• Se majorareaza TVA.
• Cresc taxele pe capital și antreprenoriat.
• Raman majorate salariile și pensiile fără acoperire în productivitate.
• Se mențin subvenții de peste 17 miliarde lei, fără evaluare de impact.
• Se transferă către primării peste 50 de miliarde lei – de trei ori mai mult decât în pandemie.
Ce ar putea fi făcut imediat ca sa nu crească taxele:
1. Reducerea subvențiilor nejustificate – 90% din actualele alocări nu au impact economic dovedit. O tăiere ar aduce peste 15,3 miliarde lei economie.
2. Recuperarea celor 2 miliarde lei pompați în CEC și EximBank – urmată de privatizarea acestor instituții.
3. Reformarea aparatului bugetar, nu supraîncărcarea mediului privat. Vezi reformele din PNRR.
4. Redimensionarea sumelor direcționate către primării – o reducere cu 30 miliarde lei încă ar menține alocările peste nivelul din pandemie.
5. Menținerea competitivității fiscale – România nu își permite să devină neatractivă pentru investiții. Creșterea impozitului pe dividende va declanșa un exod masiv al firmelor românești către jurisdicții mai prietenoase fiscal (e.g. Bulgaria).
Concluzie
România NU este condamnată să repete greșelile Greciei. Poate alege alt drum. Diferența nu este dată de dimensiunea crizei, ci de calitatea răspunsului. INTOTDEAUNA.
Un stat care înțelege economia va alege ajustarea sănătoasă: reforme, eficiență, predictibilitate fiscală și încredere în mediul privat.
Un stat care se teme de adevăr va alege austeritatea distructivă: taxe mai mari, investiții mai puține, stagnare și risipă. (Fear is a mind killer)
Este momentul pentru curaj, nu pentru lozinci. Pentru economie, nu pentru PR”