În 2021, PSD și PNL, adversari tradiționali, au decis să formeze o coaliție de guvernare, sub pretextul stabilității politice. Această decizie a fost percepută de mulți alegători ca o trădare a valorilor și promisiunilor făcute în campaniile electorale. Electoratul a fost lăsat fără o Opoziție credibilă, iar sentimentul de reprezentare politică s-a erodat. În absența unei opoziții puternice, AUR a reușit să capitalizeze nemulțumirile populației. George Simion a devenit vocea principală a opoziției, promovând un discurs suveranist și anti-establishment. Partidul său a crescut rapid în sondaje, devenind a doua forță politică din Parlament. În schimb, coaliția PSD-PNL a fost percepută ca o alianță de conveniență, lipsită de coerență ideologică. Această percepție a dus la o scădere semnificativă a încrederii în cele două partide. Sondajele au arătat o pierdere constantă de electorat pentru ambele formațiuni, în timp ce AUR a continuat să crească, dar semnalele au fost ignorate de liderii liberali și social-democrați.
AUR a devenit Opoziția
Rezultatele din primul tur al alegerilor prezidențiale nu sunt doar un moment electoral important, ci un diagnostic profund al eșecului partidelor tradiționale de a înțelege dinamica electoratului român. Scorul de peste 40% obținut de George Simion în primul tur nu este un simplu rezultat bun, este expresia unui vid politic lăsat deliberat de o decizie cinic-strategică luată în 2021: formarea coaliției de guvernare între PSD și PNL. Această alianță contra naturii, între două partide care, istoric, au fost mereu adversari, a anulat orice formă coerentă de opoziție instituțională. Când puterea și-a unit aproape toată scena politică sub umbrela stabilității, opoziția s-a mutat în stradă, pe rețelele sociale, în discursurile anti-sistem, acolo unde AUR și George Simion excelau. Electoratul român, obișnuit să aleagă între poluri clar definite, s-a trezit brusc fără opțiuni autentice de opoziție. Iar într-un climat economic tensionat și într-o societate deja polarizată, această confuzie a fost exploatată magistral de suveraniști.
Simion nu a câștigat doar voturi, a câștigat narațiunea. A devenit vocea frustrării, a neîncrederii și a celor care se simt trădați de un sistem care se autoprotejează. Cu fiecare zi în care coaliția PSD-PNL s-a agățat de guvernare, AUR a câștigat puncte în percepția publică. A fost o erodare lentă, dar constantă, a legitimității unei puteri care părea să nu mai aibă adversari reali.
România nu a devenit brusc o țară suveranistă. Dar a devenit o țară dezamăgită. Iar într-un astfel de climat, liderii radicali nu au trebuit decât să aștepte și să capitalizeze.