În România post-decembristă, „independența Justiției” a fost refrenul preferat al politicienilor ori de câte ori vreun magistrat făcea scăpat vreun corupt, traficant sau vreo beizadea care spulberase niște vieți cu vreun bolid de lux. Atunci când cetățenii simpli se confruntau cu decizii judiciare controversate sau pur și simplu nedrepte, reacția standard a clasei politice era mereu aceeași: „Nu comentăm deciziile instanțelor” sau „Justiția trebuie să rămână independentă”. Această atitudine, deși aparent respectuoasă față de separația puterilor în stat, a servit mai mult ca un paravan convenabil pentru a evita asumarea responsabilității sau pentru a nu deranja „tagma specialilor“.
Însă, ieri, această mască a căzut. Decizia judecătorului Alexandru Vasile de la Curtea de Apel Ploiești, cel care a suspendat hotărârea Curții Constituționale de anulare a alegerilor prezidențiale din 2024, a generat un val de reacții vehemente din partea politicienilor. Care pe la TV, care pe paginile de socializare, foarte mulți dintre cei care până atunci nu comentau deciziile instanțelor au început brusc s-o facă. Cireașa de pe tort a pus-o chiar fostul ministru al Justiției, Alina Gorghiu, care a catalogat decizia drept „o aberație” și l-a numit pe judecător „neprofesionist”.
Această schimbare bruscă a discursului ridică însă semne serioase de întrebare cu privire la coerența și sinceritatea clasei politice în raport cu așa zisele principii ale statului de drept. Dacă independența Justiției este cu adevărat un pilon al democrației, atunci ea trebuie respectată în toate circumstanțele, nu doar atunci când deciziile instanțelor sunt convenabile din punct de vedere politic.
Ca să fie clar pentru toată lumea, respectarea independenței Justiției nu înseamnă acceptarea necritică a tuturor deciziilor judiciare. Critica argumentată este un element sănătos al unei democrații funcționale. Însă, atunci când politicienii aleg să critice selectiv deciziile instanțelor, în funcție de propriile interese, subminează încrederea publicului în sistemul judiciar și în valorile democratice. Astfel că politicienii noștri trebuie să decidă dacă susțin cu adevărat independența Justiției sau o folosesc ca pe un instrument retoric, adaptabil în funcție de circumstanțe?