Redactor: Ești unul dintre jurnaliștii cu experiență ai Craiovei. Cum ai ajuns în TVR?
Ion Mihai: Sunt în media de prin `91, când am lucrat la MediaPro, la Sârbu (Adrian Sârbu – n.red.). Din `95 am fost la TerraSat, unde am fost redactor-șef adjunct până când am plecat de acolo. Și de prin 2000 mi-am continuat experiența la TVR, ca producător general. Așa m-am angajat eu în TVR. În baza unui concurs pe această funcție. Am avut atribuții preponderent de coordonator al știrilor. Adică mai mult stăteam în redacție, vedeam ce materiale se fac, era o chestiune din asta de coordonare. Nu eram redactor șef la știri, dar aveam atribuții de editor coordonator. Asta până acum trei ani de zile, când s-a schimbat conducerea de la Craiova.
Redactor: Ce s-a întâmplat? Cum ai intrat în conflict cu oamenii din conducerea TVR Craiova?
I.M.: În anul 2022, niște colegi au fost numiți pe funcții cu atribuții de director, producător executiv, redactori, însă fără concurs. La vremea respectivă am considerat, și consider și acum, că dacă ești jurnalist și îți place politica și vrei să faci pasul spre politică, fă-o! Dar nu poți să fii și jurnalist și reprezentantul unui partid în Consiliul de Administrație. Atât fosta directoare (Anca Dindirică – n.red.), cât și actualul director (Tibi Mușuroi – n.red.), numit ca și ea, au fost reprezentanții unui partid în Consiliul de Administrație. Supleant sau prim, dar, oricum, acest partid i-a propus. Eu știu atâtea exemple de jurnaliști, foști jurnaliști, care au renunțat la jurnalism și care au trecut în politică și fac o carieră în politică. Nu, nu este niciun fel de problemă. Dar cum poți tu să fii realizator de emisiuni când ai un partid în spate care te împinge și te susține? Asta este o chestie pe care eu, ca și avertizor de interes public, am semnalat-o și continui să spun că nu este în regulă. De atunci, din clipa în care eu am sesizat în interiorul PDG-ului aceste anomalii pe care le-am constatat, au început hărțuirea la adresa mea. Mi-au respins materiale, că nu e în regulă ce am scris acolo, că imaginile alea nu sunt bune și altele. În plus, imediat am trecut imediat la munca de teren. Numai teren. Nu e niciun fel de problemă deoarece reporter este meseria care mie îmi place: mă concentrez pe un subiect, sunt acolo când se filmează, îl montez… simți că ai o satisfacție.
Cine nu e cu noi e împotriva noastră
Redactor: Deci au trecut la repercusiuni?
I.M.: Cu siguranță. Repercusiuni care erau vizibile… cu țipete, cu urlete la adresa mea. Au rămas colegi interziși și nu le venea să creadă. (…) Și au fost multe situații. Tot felul de șicanări, ba legate de materiale, ba de program. Spre exemplu, în luna februarie, chestiune de la care, cred eu, am și ajuns la celebrul incident din 1 martie, a plecat de la Contractul Colectiv de Muncă, acolo unde s-a aprobat un articol care prevede că jurnaliștii și cameramanii care prestează muncă de teren pot beneficia de un spor de 20%. Să nu vă imaginați că ar fi vreo sumă. Practic, la o oră de teren mai primeam 7 lei. Iar eu am avut niște filmări două zile la rând, culmea, cu același coleg, astfel că mi-am trecut pe fișă două ore de teren, ceea ce era chiar mai puțin decât trebuia. Însă domnișoara redactor-șef la știri (Oana Danciu – n.red.) nu a fost de acord. Mi-a zis că ce am făcut alea două ore?! Și i-am spus că am fost pe teren. La care mi-a replicat ceva de genul: deci nu ai muncit?! Ori articolul din CCM spune clar – dacă pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu munca se desfășoară pe teren, deci nu la locul de muncă, se consideră muncă de teren. Nu scrie nicăieri că trebuie să dai la sapă sau mai știu eu ce să faci.
Redactor: Ai comunicat acest lucru conducerii studioului?
I.M.: Am avut o discuție cu redactorul șef și am avut după aceea două discuții cu directorul Mușuroi pe tema asta. Iar la cea de-a doua discuție pe care am avut-o cu el mi-a zis: „Ieși, am treabă“! Deci a considerat că așa trebuie să încheie discuția cu mine. Eu am mers mai departe pe cale ierarhică și am anunțat la PDG al TVR. Pe 16 februarie am făcut sesizarea la PDG, iar pe 26 au redactat de la Craiova un răspuns zeflemitor, în care spuneau că nu pot să facă precizări și să explice de ce nu au fost pontate acele ore, pentru că nu știu despre ce zile și ore este vorba. Astfel că pe 27 februarie eu am revenit cu precizările. Iar pe 1 martie a venit poliția când, după cum a aflat toată lumea, mi-a fost luat calculatorul.
Televiziunea publică n-are bani pentru angajații incomozi
Redactor: Calculatorul personal. Cum a ajuns totuși un angajat al TVR să fie nevoit să lucreze pe un PC adus de acasă?
I.M.: Prima grijă când l-au numit pe Mușuroi (Tibi Mușuroi – n.red.) pe o funcție inventată, cea de redactor șef la știri, căci era o funcție inventată la vremea aia, a fost să-mi ia biroul. Că i s-a părut lui că ăla era biroul care stătea cel mai bine. Ok, m-am mutat în altă parte, unde găseam loc. Și am ajuns la situația în care fiecare s-a așezat pe câte un calculator, iar eu împărțeam cu o colegă același calculator. Până când colega a fost de mai multe ori editor decât mine, eu fiind reporter, așa că a trebuit să stau deoparte. Și am găsit un birou liber, fără niciun calculator pe el.
Redactor: Nu este totuși obligația instituției să îți pună un computer la dispoziție?
I.M.: Da,ei erau obligați să îmi pună un calculator la dispoziție. Dar am întrebat și mi s-a spus că nu avem bani pentru investiții și nu putem să cumpărăm nimic. Deci, nu se poate. Și am zis, ok, îl aduc eu de acasă, nu e o problemă. Vin cu calculatorul meu de acasă. Țin să specific că acel calculatorul a fost adus și legat în rețea de IT-ist cu acordul și la indicațiile directorului. Eu nu am făcut de capul meu absolut nimic. Iar monitorul a fost al TVR. Am apucat să lucrez pe el două săptămâni. Timp în care n-a fost niciodată vreo discuție că înregistrează cineva ceva, că face unul o chestie sau alta. Singura discuție despre înregistrat a avut loc într-un cadru extrem de restrâns, în exteriorul instituției, când am vorbit despre faptul că sunt hărțuit încontinuu. Și acea persoană cu care am vorbit mi-a zis:
„păi poți să înregistrezi cu telefonul“! Asta a fost discuția pe care am avut-o pe 28 februarie, undeva după prânz, pe la ora 14 -15. Iar sâmbătă, pe 1 martie, undeva pe la ora 13:00, un coleg îmi zice: „știi că ăsta a fost monitorul pe care l-am avut eu“. Și zice: „știi că are cameră și microfon“. Fix într-o oră de la această discuție a mea, într-un cadru de asemenea extrem de restrâns, a apărut Poliția. Când i-am văzut, șase polițiști, cu geanta aia de criminalistică, am crezut inițial că au venit să dea mărțișoare colegelor. Dar mi-au spus: suntem de la secția cutare și avem o plângere că s-a făcut, s-a filmat…
Polițiștii craioveni – fruntași la ridicat, repetenți la verificat
Redactor: Cine a făcut plângerea?
I.M.: Directorul studioului și-a asumat. El le-a permis accesul poliției în instituției, sub acuzația de violare a vieții private, că am înregistrat cu aparatura proprie aspecte din interiorul redacției. (…) Ori eu nu l-am folosit niciodată la așa ceva. Nici nu m-am gândit că poate să facă asta.
Redactor: Consideri că a făcut plângerea ca să-ți creeze probleme sau chiar era convins că tu înregistrezi?
I.M.: Nu știu care a fost gândirea, dar cert este că a fost o decizie proastă. Eu nu am filmat și nu am înregistrat. Ideea este că și dacă aș fi decis să înregistrez pe cineva, conform articolului 226, aliniatul 4, dacă știam că se comite o infracțiune, aveam dreptul să filmez. Legea îmi permite. Iar aliniatul 1 al Articolului 226 se referă la viața privată. Adică la domiciliu, nu la locul de muncă, nu într-un spațiu public. Or fi unii care se simt acolo ca la ei acasă, dar eu mă simt la serviciu. Deci, din punctul ăsta de vedere, ceea ce a făcut Poliția mie mi se pare că este un mare abuz. Ca să nu mai spun că polițiștii au ajuns la sediul TVR la o oră după ce a fost depusă sesizarea. A depus-o în data de 1 martie, la orele prânzului, pe la orele 13 și ceva, iar la 14 și ceva au ajuns acolo. Foarte prompți au fost! Deci ei au venit și au luat tot: calculator, tastatură, mouse, căști… tot ce aveam. Ok, nu e nicio problemă. Am zis luați-le, verificați! Pentru că eu îmi doresc ca să se termine cât mai repede această verificare. Sunt sigur că dacă era ceva filmat pe acel calculator, găsea în primele minute.
Redactor: Ce s-a întâmplat mai departe?
I.M.: Evident că am început să întreb și eu prietenii, unii cu studii în Drept, care este procedura? Ce se întâmplă? Cât durează? Patru zile mai târziu, pe 5 martie, m-au chemat la Poliție, unde a avut loc percheziția informatică. Acolo au desfăcut calculatorul și au făcut o copie a hardului. Calculatorul nu a fost pornit, ci doar s-a scos hard-ul în forma în care este și a fost copiat absolut tot. Două zile mai târziu, pe 7 martie, m-au chemat că s-a terminat de făcut raportul și l-au sigilat din nou. (…) Sunt cel puțin intrigat, ca să nu zic altfel, de modul în care polițiștii au lucrat. Adică au venit foarte repede la acest denunț calomnios, iar când trebuie să definitiveze vizionarea materialelor au spus că au diverse alte probleme, că se apropie sărbătorile pascale, că vin alegerile prezidențiale și e nevoie de efective (…) Eu vreau să rezolve dosarul foarte repede, să arate dacă e sau nu ceva și dacă nu e, așa cum știu că nu este, să încheie și să ia măsurile care se impun.
„Imaginea mea și cariera mi-au fost afectate“
Redactor: După acel episod, ai avut vreo discuție legată de acest subiect cu conducerea TVR Craiova?
I.M.: Nu am purtat absolut deloc vreo discuție oficială. Am vorbit despre situație cu anumiți colegi, dar la nivel oficial nu!
Redactor: Dar în ceea ce privește conducerea centrală a TVR? Ai avut discuții cu cineva de acolo?
I.M.: Eu am anunțat conducerea instituției, cea de la București, că intenționez să fac o plângere în instanță pentru hărțuire morală. Am avut și o discuție cu cei din comisia de specialitate din TVR, de la București, în care m-au întrebat de toate aceste lucruri și mi-au spus că atâta timp cât este o chestie penală nu se pot pronunța pe civil. Deci, la nivel de instituție se știe situația, mi-au arătat că sunt preocupați, dar așteaptă să vadă concret cum stă treaba, că nu zice nimeni că ai dreptate.
Redactor: Deci, în acest moment, nu ai nicio interdicție legată de activitatea în cadrul TVR?
I.M.: Nu am fost suspendat și nici nu mi-a fost interzis să vin la redacție ori să ies pe teren. Dar este îngrozitor. Când toată lumea a auzit că ești suspectat că ai filmat și nu știu ce și ai mai făcut. Este o pată asupra mea. Sincer, sunt extrem de afectat, și nu doar personal. Evident, imaginea mea este afectată și cariera mea. Dar sunt afectat pentru că lucrez într-o instituție asupra căreia se pune o pată. Deci, asupra întregii instituții este o pată foarte urâtă pe care acest individ a plantat-o prin acest denunț calomnios pe care l-a făcut la Poliție.
„Am o problemă cu acest denunțător calomnios“
Redactor: Privind puțin în urmă, ce crezi că s-a urmărit prin acest scandal?
I.M.: Simplu. Ideea era să plec. Să fiu dat afară pentru că am dosar penal, pentru că pe numele meu s-a deschis o acțiune în instanță și, eventual, să fiu condamnat pentru că am și filmat nu știu ce și au împrăștiat zvonul că a filmat.
Redactor: Te gândești să te îndrepți împotriva lor și a instituției?
I.M.: Eu nu am o problemă cu instituția. Eu am o problemă cu acest denunțător calomnios. El este cel care mi-a făcut mie acest rău, nu instituția. Instituția, da, poți să spui că i-a permis să facă treaba asta. În mod normal și instituția ar trebui să ia o atitudine vis-a-vis de ceea ce face unul din conducătorii ei. Dar, rămâne de văzut.