Priviți din fotoliu, de partea cealaltă a camerei de televiziune, cei doi domni (politicieni, lideri etc.) par diametral opuși. Unul rigid, asudând continuu din cauza efortului de a subordona limba română, al doilea zâmbind șmecherește, dezinvolt precum covrigarul care întinde abil coca pe masa de lucru a covrigăriei pe care, zice-se, a patronat-o în trecutul tenebros al tranziției românești. Ambii par inadecvați pentru misiunea care le-a fost încredințată. Generalul a fost abil flancat de gașca politică de care s-a înconjurat, sfârșind în a fi un prizonier de lux al cavaleriei moderne pseudo-liberale. Covrigarul, varianta de compromis al unor găști puternice din partidul-simbol al eșecului tranziției, a fost victima directă a strategiei falimentare gândită în laboratoarele ponosite ale pesediștilor: voturi în județe pentru a-l trimite pe Simion în turul doi. Din păcate, aceste personaje inadecvate care, deja, s-au strecurat tiptil, tiptil, pe ușa din dos a istoriei politice românești, lasă în urma lor o societate săracă și nedumerită, inaptă să judece după propriile criterii.
Rezultatul de duminică noaptea a certificat că impostura în politică are picioare scurte, dar naște monștri. Anul acesta e unul care s-a luptat cu pericolul Eminescu și a negociat un pact de pace planetară cu o altă specie, în niciun caz umană. Peste ani, dacă nici măcar acum clasa noastră politică nu va înțelege ce țară conduce, vom avea parte, deloc neverosimil, de o omidă, sau nu!, un șobolan, care se identifică a fi om și român… Circul poate continua la nesfârșit pentru că, nu-i așa, prostia e eternă, iar istoria se repetă ciclic!
RECOMANDĂRILE REDACȚIEI