Joia trecută, la Realitatea TV, li s-a prezentat invitaților un anumit sondaj în care Nicolae Ciucă, președintele PNL, candidat la Președinția României, este perceput cu șanse de 5%. Fiecare și-a dat cu părerea în felul său, însă la unison, acest 5% a fost văzut ca mic, mic de tot, nu se poate. Nu e singurul post de televiziune care dezbate, uneori cu iritare și gâlceavă, posibilitățile unuia sau altuia dintre candidați de a ajunge la Cotroceni. Unii dintre aceștia își dau singuri cu stângu-n dreptu’ sau invers, gafând în stilul făcătorilor de perle de la examenul de Bacalaureat. Pentru mai multă prudență, unele sondaje dau procentele în termeni aproximativi: „peste”, „între”, „sub”: Mircea Geoană întrunește peste 20% din intenția de vot, Nicolae Ciucă sub 10%, iar George Simion și Diana Șoșoacă, asemenea unor frați siamezi, se încadrează fix între 13 și 14%. De ce nu ne-am aștepta, pe viitor, la rezultate între 10 și 20%? Între 20 și 30% (?!). Dacă în sondajul de mai sus fostul secretar general adjunct al NATO figurează de departe pe primul loc, în alt sondaj, realizat la distanță nesemnificativă, acesta coboară pe locul 3, cu 14%, după Marcel Ciolacu 25% și „indezirabilul” Nicolae Ciucă 16%. Apropo, cu două eventuale recomandări din partea lui Ion Cristoiu și Marius Ghilezan, autorul cărții „În slujba țării” își poate înainta dosarul de primire în Uniunea Scriitorilor, ceva mai sonor decât o banală candidatură la Președinție. E lesne de băgat la cap de ce fiecare sondaj e diferit de celelalte, cu toate că fără excepție se precizează din start „dacă duminica viitoare…” Să fim obiectivi, unul și același sondaj poate fi chiar el diferit la următoarea prospecție, cu alte apeluri telefonice (metoda CATI) și cu alți interlocutori. Ceva subiectivism e de presupus acolo unde se specifică „la comanda” unui partid, agenție sau orice altceva. Intervievații provin din orice regiune a țării, care, la rândul lor, diferă de celelalte. Și mai este ceva: din rațiuni care îi privesc direct, unii respondenți își schimbă pe loc și formal afinitatea față de un candidat sau altul, de un partid sau altul. În general însă, opțiunile electoratului nu au cum să escaladeze într-atât, încât o formațiune minusculă să poată lua fața Partidului Social Democrat sau a Partidului Național Liberal. Cine știe prin ce văgăună vor fi nimerit cu telefoanele realizatorii sondajului în care Nicolae Ciucă (față de care nu manifestăm niciun fel de partizanat) a rupt gura târgului electoral cu 5% din opțiuni. Există marje de erori sensibile, de înțeles, care însă nu pot schimba fundamental regula jocului, oricâtă ofertă pecuniară ar fi la mijloc. Nu facem teoria chibritului, sondajele aparțin de sociologie, o știință, nu un joc de-a baba oarba. Atenție la credibilitate!
