Zilele trecute, a revenit în atenţia opiniei publice cazul ofiţerilor superiori din Jandarmeria Română responsabili de reprimarea brutală a manifestanţilor paşnici din 10 august 2018. Portalul www.libertatea.ro a publicat un articol în care dezvăluia cum colonelul (r) Gheorghe Sebastian Cucoş, fost şef al Jandarmeriei Române, colonelul Laurenţiu Cazan, fost adjunct al directorului general al Jandarmeriei Capitalei, şi colonelul Cătălin Sindile, fost prim adjunct al şefului Jandarmeriei Române, încearcă din răsputeri să scape de procesul penal în care sunt acuzaţi de abuz în serviciu pentru modul în care au coordonat acţiunea jandarmilor de reprimare brutală a manifestanţilor paşnici.
Jandarmeria, la cheremul politicienilor
Cu toţii ne amintim scenele de coşmar din acea seară de 10 august, când sute de protestatari paşnici au fost bătuţi crunt şi împuşcaţi de armata de jandarmi chemată la ordin de conducerea politică a acelor vremi pentru a le proteja guvernarea abuzivă. În nicio clipă după acea seară, această instituţie vitală nu şi-a asumat în vreun fel vreo parte de vină pentru cele petrecute în Bucureşti. Precum proverbul „corb la corb nu-şi scoate ochii“, cei care au urmat la conducerea Jandarmeriei, după ce cei trei ofiţeri superiori au fost schimbaţi din funcţie, nu au oferit opiniei publice române, contribuabilului care le plăteşte salariu, scuzele de rigoare pentru abuzul săvârşit. Cocoţaţi în acele funcţii, ofiţerii care le-au succedat celor trei trimişi în judecată au preferat să ia poziţia ghiocelului, evitând orice consideraţie pe marginea acestui subiect pe motiv că „este în desfăşurare o anchetă penală“. În tot acest timp, bruma de credibilitate, pe care instituţia Jandarmeriei o recăpătase în ultimii douăzeci de ani, după ce în perioada comunistă predecesoarea sa ca instituţie – cea a trupelor de securitate ale regimului comunist – era cel mai hulit organ de represiune, a început să se ducă pe apa Sâmbetei.
Multă lume s-a întrebat de ce a acţionat în asemenea mod Jandarmeria pe 10 august. De unde această dorinţă de a sluji până dincolo de legi un regim politic, s-au întrebat şi se întreabă mulţi. Ei bine, acei jandarmi şi alţii acum, în prezent, aleg să încalce legile doar pentru a le face pe plac politicienilor, pentru a se revanşa astfel pentru înaintările în gard cu cântec şi promovările în funcţii de conducere de care au beneficiat, de multe ori fără a fi judecată capacitatea lor reală de a conduce.
Acum treizeci de ani, acum douăzeci şi în prezent, nu există o independenţă politică a corpului de ofiţeri superiori din Jandarmeria Română. Promovările în grad, de la colonel în sus, şi accedere în anumite funcţii de conducere la nivelul comandamentului Jandarmeriei se fac, într-o covârşitoare majoritate, cu avizul nemijlocit al clasei politice româneşti. Pesedişti sau liberali, cu toţii şi-au cocoţat favoriţii în eşaloanele superioare ale jandarmeriei, atât la nivel central, cât şi judeţean. Fără aviz de la anumiţi politicieni, nimeni nu ajunge general sau nu poate ocupa un post de conducere în Inspectoratele judeţene. De aici provine şi servilismul nesănătos şi excesele slugarnice de care dau dovadă aceşti ofiţeri. Nu imaginea instituţiei pe care o conduc contează, ci părerea protectorului politic care l-a ajutat în cariera profesională pe jandarm!
Capii poliţiei primesc sinecuri politice
Iar în poliţie lucrurile stau exact la fel! Puţine sunt cazurile în care politicienii au refuzat „să-şi bage coada“ în carierele şi numirile unor ofiţeri superiori, atât la nivelul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cât şi la nivelul Inspectoratelor Judeţene. A ajunge şef la un anumit nivel în Poliţie presupune, înainte de capacităţile profesionale, o evaluare a sprijinului politic pe care poliţistul îl are. Numirile în funcţii provizorii, fără concurs, sunt guvernate în primul rând de un sistem relaţional solid al doritorului, sistem în centru căruia trebuie să stea un politician influent din partidul care se află la putere. Iar această realitate a fost reliefată în nenumărate rânduri de lideri sindicali ai poliţiştilor, care au tras numeroase semnale de alarmă în acest sens. „Lipsa de personal, influenţa politică şi criteriile de promovare care amintesc de fosta Miliţie sunt principalele probleme sistemice ale Poliţiei Române“, a subliniat Vitalie Josanu, vicepreşedinte al Sindicatului „Diamantul“ din Poliţia Română.
Politizarea poliţiei atrage după sine grave probleme pentru societatea românească. În timp ce numărul infracţiunilor creşte de la an la an, infractorii ajung mai greu după gratii deoarece, din incompetenţă sau pur şi simplu din cauza lipsei acute de personal, poliţiştii nu mai sunt capabili să îşi desfăşoare activitatea la un standard acceptabil din punct de vedere profesional. Sistemul de pile şi relaţii politice de la vârf se răsfrânge negativ şi jos, la nivelul poliţistului de pe stradă. Fie oamenii nu mai vor să ajungă poliţişti, cunoscând metehnele sistemului, şi ca atare sunt din ce în ce mai puţin poliţişti pe străzi, fie şi aceia care au îmbrăcat haina albastră sunt promovaţi şi răsplătiţi de către şefi în funcţie de criterii subiective, personale, şi nu luând în considerare în mod obiectiv activitatea lor. Astfel, deprofesionalizarea poliţiei române se desăvârşeşte de la an la an, sfârşitul sistemului fiind mult mai aproape decât îşi imaginează unii!
