Prin lucrarea de căpătâi a timpului, sărbătorim la 31 august Ziua Limbii Române. Știm, ca oameni ai locului, că nu am rezolvat problemele atât de stringente ale gurii și ne apucăm de problemele limbii. Sărbătoarea în sine nu este însă un hatâr, să ne aflăm în treabă, ci una instituită prin Legea nr.53 din 2013. Adică de 11 ani, când cel mai vechi document păstrat și scris în limba română datează de la 1521. Motivația inițiativei: „Inițiatorii legii au pornit de la ideea că limba unei națiuni este un puternic instrument de păstrare a identității naționale, cu atât mai mult, cu cât, în prezent, există peste 10 milioane de etnici români care trăiesc în afara granițelor de stat ale României”. La 31 august 1989, Parlamentul de la Chișinău a votat trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin. Închipuiți-vă ce struțo-cămilă, să scrii cu chirilice cuvinte românești. Despre limba română, a cincea dintre limbile romanice ca număr de vorbitori, Emil Cioran zicea așa: „Ca să treci de la limba română la limba franceză e ca și cum ai trece de la o rugăciune la un contract”. Normal, fondul principal de cuvinte al limbii române este unul luxuriant, 170.000, în timp ce franceza se situează la vreo 71.600. Și încă o precizare: Limba română face parte din patrimoniul imaterial UNESCO, aidoma Barierei de Corali sau Zidului Chinezesc din cel material. Nu e spectaculos?… Alteori, tot ea, limba română, stă chircită în date statistice de toată jena. Euronews România dezvăluie că 11 milioane de conaționali nu au citit nicio carte de beletristică într-un an. Nu au timp, ceea ce este dureros de adevărat, sau nu sunt pătrunși în niciun fel de magia lecturii, dacă tot ducem magie peste tot cum ducem tortul la nuntă. Magie în felul ei este și „romgleza”, domeniu în care criticul Eugen Simion se întreba în 2005: „Cât de necesară este, mai ales, această «romgleză» pe care o ascultăm – de cele mai multe ori amuzați, alteori iritați – la TV sau la Radio, vorbită cu precădere de Chirițele mediei de azi și ale lumii politice?… Nu este totdeauna necesară, dar n-avem încotro, nu putem s-o interzicem. Și, de altfel, nici nu avem cum. Trebuie ca un termen să-și dovedească utilitatea sau să dispară de sine, pur și simplu”. No comment! Ce putem face pentru a-i arăta Limbii române respectul cuvenit din vechime? Dincolo de orice morală, putem face niște pași mărunți, ca la aselenizare. Să ne axăm pe scrierea cu „â”, fiind vorba la mijloc de norme academice. Să folosim semnele diacritice și punctuația. Să nu ne mai batem joc de gramatică în anii de școală. La Radio și, mai ales la Televiziune, să facem mai mult în direcția exprimării corecte. Și nu doar de Ziua Limbii Române. Fiecare pasăre pe limba ei cântă și în înaltul cerului, și stând pe cracă.
