Canicula a fost subiectul cel mai mediatizat și în această vară, iar televiziunile s-au întrecut în știri însoțite de imagini dramatice. Pietoni abia ținându-se pe picioare și intrând cu totul sub dușul răcoros al artezienelor. Gospodării lăsate cu ochii în soare din cauza fântânilor secate. Pământ crăpat de secetă, recolte distruse, ca și livezi. Să te ții mere din Polonia, ca și până acum, de altfel, fiindcă acolo soarele nu arde inclusiv la buzunare. Oamenii sunt gata să jure că așa temperaturi n-au mai trăit. Dar la fel au zis și anul trecut, așa vor zice și la anul, fiindcă sezonul e același, cu termometre nu într-atât de încinse încât să te crezi la Ouargla, în Algeria sau la Basra, în Irak, cu toată încălzirea globală care se vântură. Și aici e valabilă aserțiunea potrivit căreia dacă uiți „cuptorul” de anul trecut, riști s-o pățești cu cel de anul acesta. Vom fi reținut ceva din lecțiile pe care seceta ni le servește programatic după solstițiul de vară? Cum să nu! Prima dintre ele este că distruge culturile și tot ea, fiindcă lucrează concomitent la două războaie, scumpește alimentele. Intră și seceta, vrând-nevrând, în tagma speculanților. De ce să nu i se facă dosar?! Dar să nu fim mai catolici decât papa. Cu natura, când se supără, pe bună dreptate, e greu să ne punem. Am văzut atâtea uragane, tornade și furtuni care au luat pe sus acoperișuri și au scos copaci din rădăcini ca pe ridichi. Însă nu despre haosul din aer e vorba. Să revenim cu picioarele pe pământ și să facem recurs la anotimpul cel mai călduros, căruia nu i-ar strica o citație. Fermierii sunt disperați, și așa o duceau prost. S-a scris că 90% dintre fermierii români se descurcă greu spre imposibil. Ne place să credem că nu li se întâmplă fiindcă sunt de-ai locului. Lipsa cumplită de ploaie curată, nu însoțită de grindină cât mingea de tenis, a făcut vraiște peste 2 milioane de culturi, din care 100.000 ha de grâu (pâinea noastră cea de toate zilele) și de rapiță. Ministrul Florin – Ionuț Barbu, un tip bine hrănit, a sărit cu banii în spiritul echității. La secetă, toți păgubiții primesc egal. La calamitate de sută la sută, despăgubirea e de 200-250 euro la hectar. Are țara bani, iar dacă se mai întâmplă să n-aibă (pe naiba!), dă fuga la băncile unde e primită cu flori și cu dobânzi uriașe, doar-doar ne facem băieți cuminți și nu mai întindem mâna care, dacă spune o poveste, primește cu asupra de măsură. Să reținem că datoria externă a României a ajuns la 176 miliarde euro (52% din PIB), ceea ce poate duce la diminuarea suveranității economice. Ca să încheiem cu seceta, în rest bucuroși le-om duce toate, întrebăm statul român dacă are de gând să se apuce serios de irigații. Ministrul agriculturii promite în acest scop un plus de 1,5 miliarde euro.
