Pentru a nu exista confuzii, trebuie precizat încă de la început că vina pentru situația în care a ajuns în prezent sistemul energetic național aparține absolut tuturor partidelor care s-au perindat la guvernare în ultimele trei decenii. Din nepăsare, prostie sau interes, toți actorii politici au contribuit la înjumătățirea capacității de producție a României de la peste 22.000 MW la 11.000 MW. „Faptul că suntem în această situaţie, în care mai căutăm 50 MW aici, 200 MW dincolo, este consecinţa unor decenii în care statul nu a investit în sectorul energetic. În 34 de ani, avem două unităţi de la Cernavodă, dar începute înainte de Revoluţie, centrala OMV Petrom de la Brazi, mici unităţi hidro şi regenerabile. Din 22.000 MW pe care îi aveam, am rămas cu jumătate, statul şi-a înjumătăţit parcul de producţie“, spunea, în urmă cu o săptămână, chiar ministrul energiei, Sebastian Burduja.
Cu toate astea, așa cum ne-am obișnuit, niciunul dintre acești actori politici nu a ieșit măcar să își ceară scuze, ci au fost interesați strict să inventeze scuze.
USR, ultimul intrat în hora prostiei
Cum spuneam la început, criza din energie a fost principalul subiect al acestor zile, accentul fiind pus pe decizia statului român de a închide, în ultimii doi ani, mai toate centralele pe cărbune din țară. Responsabile pentru producția a peste 20% din energia țării în urmă cu doar câțiva ani, termocentralele care foloseau huilă ori lignit s-au trezit cu lacătul pe ușă, lăsând o gaură imensă în sistemul energetic național. Motivul? Angajamentul României în fața Comisiei Europene de a renunța la sursele de producție a energiei pe bază de cărbune, promisiunea fiind parte integrantă a Planului Național de Redresare și Reziliență negociat și acceptat de către miniștrii USR.

Același USR care, în plin scandal al crizei din energie, și-a amintit că, de fapt, ei s-au luptat pentru menținerea termocentralelor pe cărbune în funcțiune. Ba chiar, la finele anului 2022, după ce nu s-au mai aflat la guvernare, au depus chiar și un proiect de lege care interzicea scoaterea din sistemul energetic românesc a unei capacități de producție pe huilă sau lignit înainte să fie înlocuită cu o altă sursă, care să poată produce cel puțin aceeași cantitate de energie electrică. Lăudabilă inițiativă, dar, dacă erau așa îngrijorați de sistemul energetic românesc, de ce n-au trecut reprezentanții USR acest concept în PNRR-ul negociat cu reprezentanții Bruxelles-ului? Explicația este simplă. Este de notorietate faptul că USR este un puternic susținător al politicilor de mediu visate de UE, în frunte cu „pactul verde“, care ar trebui să ducă la zero emisii de CO2 în mai puțin de un deceniu. Din acea postură, useriștii au fost mai mult decât bucuroși să vadă Complexul Energetic Oltenia pus cât mai repede la pământ, alături de alte termocentrale aflate în exploatare prin alte părți ale țării. Este o realitate pe care însă niciun partid care își dorește să fie votat nu o poate admite direct. Astfel că încearcă o eschivă electorală care, poate-poate, prinde la public. Pentru că, nu-i așa, încercarea moarte n-are…
Guvernul doarme cu lumina aproape stinsă

Din nefericire, exceptând acest joc absurd al aruncatului responsabilității în curtea adversarilor, clasa politică pare lipsită de orice soluție reală. Proiectele care ar fi trebuit să ia locul termocentralelor „păcătoase“, centralele pe gaz, mini reactoarele nucleare sau parcurile fotovoltaice, sunt blocate din diverse motive, iar guvernul este implicat strict în războiul cu prosumatorii, transformați mai nou în inamicii sistemului energetic național. Nici nu mai vorbim despre modernizarea rețelei de transport a energiei electrice, care în acest moment reprezintă principala piedică în calea dezvoltării de capacități de producție private. În schimb, suntem sfătuiți să consumăm mai puțină energie. Surprinzător este că Ministerul Energiei nu s-a gândit să cheltuiască niște milioane de euro într-o campanie de informare pe tema responsabilității energetice, dar nu este timpul pierdut!