Pe la masa discretă a terasei de restaurant la care am stat eu și un coleg s-au perindat oameni din toate taberele: PSD, AUR, PNL, candidați independenți. Cred că acolo s-au spus marile adevăruri sau neadevăruri. În mod cert, acolo s-a petrecut ceea ce se numește cea mai eficientă formă democratică în materie de comunicare : dezbaterea Karl Popper, în care s-au adus argumente pro și contra. Între timp, la emisiune, presa locală era reprezentată de un fost bobinator îmbrăcat în tricou de partid și cocoțat ad-hoc la gradul de „cel mai bun jurnalist”. Așadar, mai mult decât orice, emisiunii Ancăi Alexandrescu i-a lipsit echilibrul. A fost ca într-un leagăn cu scaune opuse. Dacă în partea cealaltă nu este nimeni, cei care s-au așezat numai pe o parte nu pot să se dea „uța-uța” singuri. Speram cu naivitate să văd în sfârșit o confruntare electorală adevărată, în acest târg în care astfel de manifestări aproape că au murit, din cauza mass-mediei și a politicului, deopotrivă. Nici poveste!
Deși fusese invitat, Mircea Gutău nu a participat, conștient fiind probabil că îl paște un linșaj mediatic și de public. Poate că ar fi trebuit să fie acolo, totuși. Cu toate riscurie situației, dacă erau bine gestionate. La public nu era o problemă, vreo 40% erau oamenii primarului, poziționați strategic. Iar la cum arătau unii dintre ei, nu păreau genul delicat care bea suculeț cu paiul (…).Veniseră și angajați ai municipalității, care ne-au explicat argumentat multe chestiuni dintre cele incriminate în emisiune. Așadar, exista suport logistic. Lipsind, domnul Gutău le-a dat apă la moară celor care îl cred corupt, jignitor de bogat într-o comunitate relativ săracă, primar care închide unități de învățământ, care nu încurajează investiții private etc., etc. Dar, mă rog, strategiile lui, țuțării lui!
Cu toate hibele ei, situația în cauză mi-a mai demonstrat ceva: Vicențiu Mocanu, candidatul din partea AUR la funcția de primar al Râmnicului și artizanul acestei emisiuni, își joacă șansa cu toată convingerea. Este un jucător cu relații, vezi cazul de față, generat de amiciția lui cu Maricel Păcuraru, patronul Realitatea. Nu-i nici „interpus”, nici „iepure”, nu este nimic din ceea ce spun unii că este sau ar vrea ei să fie. Neîncadrându-se foarte bine nici în profilul AUR, Mocanu este pur și simplu candidatul propriei persoane, dacă îmi e permis să mă exprim așa! Iar acest episod miroase a serial.