Ca în toate comunele limitrofe municipiului Craiova, şi în Malu Mare afacerile imobiliare au explodat în ultimii 10-15 ani. Investitori imobiliari s-au repezit să construiască în aceste localităţi cartiere de case şi de blocuri, obţinând cu uşurinţă autorizaţii de construcţie pe terenurile în a căror posesie au intrat sub diverse forme, mai mult sau mai puţin legale. Evident, nici Malu Mare nu a făcut excepţie de la acest fenomen, motiv pentru care preţul terenului în anumite zone ale comunei a crescut exponenţial. În unele cazuri, însă, acest fenomen a adus grave prejudicii oamenilor comunei, celor care trăiesc de generaţii acolo. Aceşti locuitori nu au reuşit, nici în prezent, să îşi recupereze proprietăţile confiscate de comunişti. Evident, mulţi dintre dumneavoastră, cititori ai Indiscretului în Oltenia, vă întrebaţi cum este posibil aşa ceva. Ei bine, deşi la prima vedere acest fenomen pare incredibil, în mandatul Adelei Gherghe şi nu numai, în unele cazuri, nu puţine, lucrurile chiar aşa au stat.
Jonglerii cu terenurile locuitorilor din Malu Mare
Spre exemplu, cetăţeanul X al comunei are de recuperat două hectare de teren agricol, pentru care are hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă de punere în posesie. Acest teren este foarte clar individualizat în actul judecătoresc, însă atunci când trebuie să îi fie transferat dreptul de proprietate, administraţia Adelei Gherghe îl pune în posesie doar pe o parte din suprafaţă sau chiar deloc, spunând că nu mai este disponibil teren în acea tarla. În paralel, nişte băieţi deştepţi, cu intrare la primăriţa comunei, cumpără nişte drepturi succesorale de la un alt cetăţean şi face solicitare de punere în posesie tocmai în tarlaua în care cetăţeanul X are de reconstituit dreptul de proprietate. Fiind agreaţi de administraţia locală, băieţii deştepţi sunt rapid puşi în posesie, în timp ce persoanei îndreptăţite să fie pusă în posesie i se spune să mai aştepte pentru a fi identificat un alt teren liber, într-o altă zonă, pentru a-i fi repartizat. Sau, în unele cazuri, deşi există suprafeţe libere pe raza comunei, acestei persoane nu îi este adus la cunoştinţă acest lucru pentru ca, pe respectivele suprafeţe, să fie pus în posesie cei care se dovedesc darnici cu cine trebuie.
Bani negri pentru o primăriţă „galbenă“
Mărturii în acest sens există cu duiumul, iar noi, astăzi, vă vom oferi una dintre ele, de o gravitate extremă. Sursa acestei mărturii doreşte, deocamdată, să rămână sub protecţia anonimatului, însă noi ne aflăm în posesia unei înregistrări audio absolut uluitoare pe care o redăm în cele ce urmează. „Nu numai eu am probleme cu restituirea terenurilor! Aceeaşi problemă o are jumătate de comună… Este ceea ce se numeşte diminuările, care au fost reglementate în baza legii 247, act normativ ce obliga autorităţile locale să ne pună în posesie pe resturile de terenuri care nu ne-au fost date înapoi. Nu s-a dat nici măcar un centimetru de pământ proprietarilor de drept. Am făcut o cerere în 2005, când a apărut lege 247, să mi se restituie un teren pe care nu îl primisem ca urmare a acestei diminuări statuată de o altă lege de restituire a proprietăţilor confiscate de comunişti, dar de atunci şi până acum ni se spune (de la primărie n.red.) că nu pot să mi-l dea sau mi-l dă undeva la marginea comunei, la graniţa cu comuna Ghindeni, nu pe amplasamentul pe care ar trebui conform actelor mele de proprietate. Am mers cu această problemă la doamna primar Adela Gherghe, dar iniţial mi s-a spus că nu poate să mă pună în posesie pentru că astfel trebuie să îi pune şi pe alţii… Câteva zile mai târziu, când am revenit la dânsa, mi-a propus, în faţă, să îi dau 1000 de euro că mă rezolvă, mă ajută să dau în judecată primăria şi îmi dă ea avocat. La sfârşit, a precizat că banii îi dau treptat, din pensie. Aşa mi-a spus la dânsa în birou, dar eu am refuzat. Dacă aş fi acceptat să îi dau banii, automat aş fi recăpătat terenul! Să ştiţi că nu numai mie mi-a propus acest lucru, ci mai multora. Le-a cerut la mai mulţi o mie de euro… mi-au spus mai mulţi acest lucru!“, a declarat unul dintre cetăţenii comunei Malu Mare, arătându-se dispus să meargă la Parchet pentru a face un denunţ penal.
În condiţiile în care Adela Gherghe este falimentară de mai mulţi ani, cu propriri pe salariu şi pe alte surse de venit ca urmare a unui faliment „zgomotos“ al firmei sale, apucăturile semnalate nouă de un contribuabil al comunei capătă sens. Pentru a ieşi din precara situaţie financiară în care se găseşte, ea foloseşte funcţia publică în interes personal, jonglând cu punerile în posesie în funcţie de ofertele pe care le primeşte. În tot acest timp, primăria Malu Mare este grav prejudiciată financiar din cauza faptului că unii cetăţeni nedreptăţiţi au obţinut hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care, pentru fiecare zi de întârziere de punere în posesie, instituţia trebuie să îi plătească celui prejudiciat câte o sută de lei. Având în vedere aceste acuze deosebit de grave, am încercat să obţinem şi punctul de vedere al Adelei Gherghe, însă, până la închiderea ediţiei, domnia sa nu a răspuns la telefon mobil.
Pe 9 Iunie, locuitorii comunei Malu Mare sunt chemaţi la urne să decidă dacă Adela Gherghe va continua să conducă destinele comunei încă patru ani. Îşi permite această localitate subdezvoltată din multe puncte de vedere acest lucru? Rămâne de văzut ce vor decide oamenii locului!
