Scenariul de presiune asupra plătitorului seamănă și el întrucâtva: tergiversarea onorării facturilor. Dar Buzatu mai face ceva, potrivit DNA. Când acesta constată că nu se înțelege la șpagă, CJ Vaslui încheie un contract cu o firmă pentru a efectua o expertiză tehnică a lucrărilor executate în proporție de 80% de către firma lui Emil Savin, zis Farmazonul. Piedici, deh! Expertul îi cere și el constructorului o mită de 714.000 de lei pentru a îndulci expertiza, bani pe care îi și primește în două tranșe. Zis și făcut! Expertiza este modificată, iar CJ Vaslui și implicit Buzatu acceptă documentația tehnică favorabilă. Emil Savin îl denunță pe expert la DNA, pică și Buzatu. Procurorii anticorupție menționează că în perioada 08.05.2023 – 07.09.2023, Dumitru Buzatu i-ar fi cerut explicit lui Savin 10% din valoarea totală a contractului de 3.000.000 euro, adică 1.250.000 lei, bani pe care i-a și primit pe 22 septembrie a.c.
Frâncu a cerut „șperțul” de 10% la doar câteva luni după ce devenise primar
Cazul Frâncu este revoltător mai ales prin graba cu care acesta a cerut „șperțul” de 10%. În ianuarie 2013, așadar la doar șapte luni după ce fusese ales primar, Măndel Frâncu de la Râmnic o comite. Îi pretinde arhitectului bucureştean Dragoş Sorin Popescu, unul dintre administratorii firmei care câștigase concursul pentru zona centrală a oraşului, un procentaj de 10% din contractul de 200.000 de euro, în schimbul semnării tuturor actelor ce intrau în atribuţiile sale de serviciu. După finalizarea lucrărilor și după plata unei prime tranșe din banii datorați de primărie, urmase o perioadă semnificativă de tergiversare a plății celei de-a doua tranșe. Foști colaboratori al lui Emilian Frâncu spun că arhitecții erau ținuți ore întregi la ușa biroului acestuia, sugerându-li-se astfel că trebuie să plătească la rândul lor. La data de 22 aprilie 2013, Frâncu se întâlnește cu arhitectul denunțător la un restaurant din zona Gării de Nord și scrie pe o hârtiuță ce vrea: să îi remită printr-un intermediar suma de 50.000 lei pentru ca în schimb să semneze documentele care condiționau efectuarea plății celei de-a doua tranșe. De asemenea, cere și suma de 40.000 lei, disimulată într-un contract de sponsorizare, după plata ultimei tranșe.
În 25 aprilie 2013, conform înţelegerii anterioare, denunţătorul i-a remis lui Emilian Frâncu, prin intermediar, suma de 50.000 lei, împrejurare în care procurorii au organizat flagrantul. Intermediarul a avut inspirația să nu se apropie de bani, scăpând astfel de pușcărie.
10% tot 10% rămâne
Diferența dintre sumele vehiculate în cazurile Buzatu-Frâncu este semnificativă. Dar 10% tot 10% rămâne; emblemă a corupției care pare boală fără leac. Oare, dacă ar fi avut pe mână un contract de 3.000.000 euro, Frâncu ar fi fost mai reținut?