Scurt, concis și fără floricele de prisos, la 31 august sărbătorim Ziua Limbii Române. Cel mai vechi document păstrat, scris în limba română, este scrisoarea boierului Neacșu din Câmpulung (1521) către judele Brașovului, Hanăș Begner. Aproape orice absolvent de liceu cunoaște pe dinafară incipitul misivei: „I pak dau știre domniei tale za lucrul turcilor (…)”. Nimeni dintre capetele luminate, câte se vor fi perindat, nu s-a gândit la o Zi a Maicii Noastre, Limba Română. S-a întâmplat în 2011, grație senatorului liberal Viorel Badea, care în expunerea de motive arăta că „Importanța limbii române nu trebuie marginalizată în condițiile actuale către globalizare, deoarece limba română reprezintă fundamentul identității naționale, un punct deosebit de important pentru consolidarea unei societăți puternice și unite”. În postcomunism, pe tulpina limbii române s-a grefat prin libera circulație a valorilor ceea ce regretatul Eugen Simion, literat și om de cultură, academician, numea romgleza. „Cât de necesară este, mai ales, această «romgleză» pe care o ascultăm – de cele mai multe ori amuzați, alteori iritați – la TV sau la Radio, vorbită cu precădere de Chirițele mediei de azi și ale lumii politice?”. Cu un an în urmă, în revista „Vatra noastră românească”, matematicianul Aurelian Gheondea, citat și de Cornel Nistorescu, în Cotidianul, atrăgea atenția cu privire la limba română că e supusă unui proces de substituire prin cuvinte englezești la pachet cu scrierea și pronunția: „Două limbi nu pot coexista, în mod natural, în rândul aceleiași populații, una dintre ele va dispărea în mod inevitabil”. În baza unui model matematic cu o ecuație diferențială neliniară de ordin unu, multe dintre limbile lumii dispar cu viteză alarmantă. Ce se întâmplă cu limba română, din punctul de vedere al invaziei neologismelor, mai spune Aurelian Gheondea, este comparabil cu defrișarea pădurilor sau cu invazia de deșeuri poluante. Uau! Dar să nu disperăm. Invazia limbii engleze nu se exercită doar în româna modernă. Da, în romgleză dospesc aluaturi acolo unde se vorbește și mai ales se scrie precar din punctul de vedere al unei gramatici siluite, marele pericol al romglezei fiind buimăcirea audienței, bombardată de cuvinte pe care nu le înțeleg. Faptul duce la o divizare a societății, contrar însuși fenomenului de „consolidare a unei societăți puternice și unite”. Emil Cioran reamintea că puține limbi de pe mapamond au putut să-și păstreze „trunchiul” întreg. Limba lui Skakespeare sau cea a lui Napoleon nu se pot lăuda cu o asemenea stare de conservare. Curată minune, fondul de cuvinte al limbii române este unul luxuriant: 170.000! Franceza – 71.640, în timp ce 75 la sută din vocabularul englez provine din franceză și latină. Omagiile noastre!…
