La începutul săptămânii, atunci când mare parte din țară se afla sub avertizare de caniculă, undeva în apropiere de localitatea doljeană Mârșani, sub lipărul soarelui necruțător de iulie, un bărbat a ieșit pe câmp pentru a… găti. Nu este un pasionat de gastronomie, nici un concurent excentric de la vreo emisiune culinară, ci un lector al Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București care încearcă să tragă un semnal de alarmă cu privire la procesul de deșertificare a sudului țării. „Îi invit pe cei care încă contestă importanța pădurilor de salcâm din nisipurile Olteniei la 2 ouă! Azi, a fost vreme bună de gătit. Încercați să stați 5 minute pe nisip în soare, dar vă recomand să nu vă descălțați”, a scris Mihai Enescu într-o postare pe Facebook, alături de mai multe poze în care a surprins cum se prăjesc ouăle într-o tigaie fără foc. El a folosit însă și un termometru pentru a înregistra temperatura din tigaie, aceasta urcând treptat până la 78 de grade Celsius.
Lobby pentru pădurile de salcâm
Iubitor al naturii și un om implicat în proiectele de mediu, Mihai Enescu afirmă că, în județul Dolj, există 100.000 de hectare de nisip și că o soluție pentru fixarea solului este împădurirea cu salcâmi. Lectorul bucureștean a explicat că „deșertul“ Olteniei este un tip de sol ce poartă denumirea de „nisipuri zburătoare”, pentru că, atunci când bate vântul, particulele sunt purtate prin aer, fiind evidentă nevoia de a-l fixa. El spune că soluția de împădurire cu salcâmi nu este o descoperire recentă, ci există documente care arată că acest lucru se face în regiunea Olteniei de 150 de ani. Ba mai mult, Mihai Enescu dă exemplu o tânără pădure de salcâmi, plantată în 2011, care a reușit, la 12 ani distanță, să transforme radical zona și să oprească „nisipurile zburătoare“. El a declarat că speră ca, în curând, să se reușească împădurirea unei suprafețe de 4.000 de hectare în zona localității Mârșani, acolo unde cea mai mare dună de nisip are 18 metri înălțime.
Promisiuni… deșarte
Procesul de deșertificare întâlnit în partea de sud a Doljului, fenomen care a luat amploare în ultimii ani, „ajutat“ de tăierea pădurilor şi a perdelelor forestiere, este în atenția autorităților de la București, însă numai pe hârtie. „Am stabilit că vom demara un program multianual, pe cel puţin 10 ani, de luptă împotriva fenomenului de deşertificare. Vom avea întâlniri cu autorităţi publice locale, cu fermieri şi cu persoane care deţin terenuri în aceste zone deşertificate pentru a găsi soluţiile cele mai bune împreună cu ei, de punere la dispoziţia ministerului şi a instituţiilor subordonate Regiei Naţionale a Pădurilor sau Gărzii Forestiere, a terenurilor pentru împăduriri. Vom avea o discuţie cu factorii implicaţi în agricultură, să vedem în ce măsură susţin şi fermierii şi staţiunile de cercetare propunerile pe care le vom prezenta şi să începem în cel mai scurt timp posibil un asemenea program“, declara, în urmă cu doi ani, ministrul Mediului de la acea vreme, Barna Tanczos, care dădea asigurări că existau și fondurile necesare pentru a finanţa un astfel de program. Din păcate, dincolo de promisiunile de atunci și sesiunea foto din campania de plantare care a urmat, la care au participat președintele Klaus Iohannis și premierul de atunci Florin Cîțu, situația din teren a rămas cam aceeași. Suprafețele nou-împădurite au rămas la fel de puține, iar „Sahara“ Olteniei a continuat să înghită tot mai multe suprafețe de teren.
În ultimele decenii, zona de sud a Olteniei, în special în Dolj, s-a transformat într-un veritabil deşert. Vorbim despre o fâşie lată de peste 30 de kilometri, care se întinde de la Dăbuleni, Sadova, Dăneţi, Mârşani şi chiar Bechet, unde terenurile cândva fertile au fost înlocuite de dune de nisip. În plus, atunci când vântul bate mai tare, dunele de nisip acoperă tot mai multe porţiuni de sol fertil care mai există în zonă. Din nefericire, fenomenul de deşertificare nu ameninţă doar Oltenia, ci este deja o realitate în mai multe zone ale României, în special în Moldova şi Banat.
[…] „Am fost personal în sudul României, în judeţul Dolj, în judeţul Mehedinţi, şi am văzut cu ochii mei cum deşertul înghite pur şi simplu suprafaţa arabilă de acolo. E foarte greu să te gândeşti măcar cum trăieşte o comunitate dependentă de agricultură, în condiţiile în care în Sahara Olteniei, aşa cum o numim noi, pierdem anual 1.000 de hectare de terenuri arabile. Acest lucru nu poate fi combătut, după ştiinţa noastră actuală, decât prin nişte împăduriri rapide, motiv pentru care mă bucur să constat că mare parte din bugetul fondurilor de împădurire din PNRR, din Planul Naţional pentru Redresare şi Rezilienţă, ajung acolo unde e mai mare nevoie, respectiv în sudul ţării. Tot experţii ne spun că, dacă nu acţionăm rapid, în România, în 20 de ani sau poate puţin mai mult timp, vom avea un climat arid, vom avea o climă foarte similară cu clima Greciei. E adevărat că, într-o primă fază, mulţi oameni s-au bucurat când au aflat această veste, însă, dacă ne referim la modul în care va afecta agricultura, la modul în care va afecta alte sectoare economice şi la viaţa oamenilor de zi cu zi, până la urmă nu e nicio bucurie să suferim atât de repede o schimbare atât de profundă”, a declarat ministrul Mircea Fechet, citat de Digi24.„Sahara Olteniei“, o problemă vecheDeși toți miniștri de la Mediu care s-au perindat în ultimele decenii au vorbit despre problema deșertificării din zona Olteniei, realitatea din teren a rămas neschimbată. An de an mii de hectare de teren s-au transformat într-un veritabil deșert, în vreme ce planurile autorităților au rămas doar pe hârtie. Campaniile de împădurire din zona de Sud a țării au fost mai mult de ochii presei, iar efectul lor a fost insesizabil. Așa se face că, în prezent, Sahara Olteniei a ajuns să se întindă pe o suprafață considerabilă, amenințând tot mai tare zeci de localități, în special din județul Dolj.Mai multe despre asta puteți citi aici! […]