Te îngrozești la criza pronunțată din poliție și jandarmerie, la insecuritatea cetățeanului lăsat pe mâna decalibraților care își fac de cap. Dacă într-un oraș cum e Craiova și într-un loc public așa cum e grădina botanică s-a putut petrece la lumina zilei o faptă nesăbuită care a cutremurat țara, îmi închipui ce e prin sate. Ne pune pe gânduri criza din poliție așa cum ne pune pe gânduri criza din sistemul educațional prost finanțat și impecabil hărțuit pentru a ne bate joc de generațiile tinere. Ceva mai înainte, cu observația că oricând poate reizbucni, ne-am confruntat cu criza din spitale, multe dintre ele echipate aidoma unor guvernări neputincioase. De la pensionari la profesori, ingineri, medici, polițiști sau mecanici de locomotivă, în pofida procesului de privatizare atât de lăudat, categoriile sociale au fost rând pe rând duse cu preșul. Rareori auzite, în perioada preelectorală, apoi Dumnezeu cu mila. Ignorate de cei numiți politic acolo unde nu le fierbe oala, meritocrația fiind ultimul argument de luat în seamă. Peste 30 de guverne în 30 de ani, sute de miniștri și mii de secretari de stat, un întreg aparat birocratic în cadrul căruia competențele se pasează mai ceva ca la tiki-taka, acesta e tabloul politic și social în tranziție nesfârșită de la revoluție. Într-un capitalism de cumetrie împestrițat cu de toate, mai puțin cu aport personal de expertiză și viziune pentru că domnul ministru astăzi e și mâine nu e. Vânează și el reforme de pe unde îl mână pașii sau curiozitățile turistice, într-un ghiveci național când tocmai specificul național lipsește. Nu poți fi bun european dacă nu ești bun român, pentru că patria ta e țară europeană. Așa o fi în democrație? Credem în democrația bunăstării și a civilizației, nu credem în democrația foamei și a inculturii. Iată că statul se trezește cu toate categoriile sociale buluc fiindcă bunăstarea în limitele ei decente a ajuns să coste cât nu face. Nu sunt bani, cum se adună de-o poală trebuie returnați în contul dobânzilor uriașe. Sau trebuie promovat arsenalul militar din cauza invaziei rusești în Ucraina. Nu aici e baiul. Opinia românului obișnuit privește gospodărirea deficitară a resurselor țării, mutarea capitalului dintr-un buzunar în altul, risipa „de lux” într-un stat care de la 2000 încoace pare din ce în ce mai stors de vlagă. Se înmulțesc jafurile, spargerile, crimele, reglările de conturi, bașca violurile. Nu ni s-a spus de la vârful puterii că suntem un stat mafiot? România s-a mai confruntat în istorie cu o asemenea stare de lucruri. Mai nou, Doamne ferește, dacă statul se declară slab, dreptul cetățeanului de a deține o armă de foc la casa lui s-ar putea să câștige teren. Să nu spuneți că nu există modele și încă dintre cele notorii!…
