Recâștigarea titlului de campioană la handbal feminin de către CSM București, după un hiatus de un an cauzat de Rapid, a fost doar o chestiune de timp. Din etapă în etapă, mai puțin debutul cu „feroviarele” terminat egal, gruparea lui Adi Vasile a trecut ca acceleratul prin halta Bordei, atât de dragă oltenilor. Același lucru în ce privește locul secund cucerit în Liga Florilor se poate spune despre handbalistele spaniolului Carlos Viver încredințate apoi danezului Kim Rasmussen. De care, ca români, ne leagă miracolul câștigării în 2016 a titlului de campioană a Europei de către CSM București. Dacă la un moment dat începusem să visăm o finală CSM București – Rapid la Final Four-ul de la Budapesta, ele n-au mai prins ultimul act al competiției. Oricum, pentru că aici am vrut să ajungem, handbalul românesc la nivel de cluburi se încadrează în primele opt puteri continentale. La nivel de națională, mai ales că ne așteaptă un campionat mondial, țara noastră nu prea a emis pretenții. La mondialul din 2021, dând greu din coate, ne-am poziționat pe 13. Cu o ediție înainte, pe 12. Mondialul care va avea loc între 30 noiembrie și 17 decembrie în Danemarca, Suedia și Norvegia are o semnificație de suflet pentru Cristina Neagu (34 de ani) întrucât și-a propus să se retragă. Nu înainte de a forța calificarea la Jocurile Olimpice 2024 de la Paris. Depinde însă cu cine vom juca la turneul preolimpic. Tentativa de calificare în urmă cu patru ani la Olimpiada din Țara Soarelui Răsare a fost curmată la „triunghiularul” Norvegia – Muntenegru – România de la Podgorica, unde s-a consemnat o „anomalie magnetică”. Nordicele au fost învinse de Muntenegru, iar româncele au rămas de ricșă din cauza golaverajului. Acolo a apărut și un fake-news în sensul că o „jucătoare importantă” i-ar fi șoptit lui Radicevic s-o lase mai moale cu noi. Visul Cristinei rămâne calificarea la Olimpiadă, dar timpul de glorie cu sonorități românești al celei desemnate de patru ori handbalista numărul 1 a lumii s-a cam epuizat, din păcate. Cum spuneam, „ora astrală” s-a petrecut în 2016. Însă fără Neagu, pe atunci componenta lui Buducnost Podgorica. Dar cu Aurelia Brădeanu și Oana Manea, pentru conformitate, cu Isabelle Gulldén, care a impresionat, cu Mayssa Pessoa, cu Linnea Torstensson… De-aici poate reacțiile de frustrare din ultimii ani ale „optarului” de la CSM București, între care și aceea, cu totul zăltată, că la Zalău se fac jocurile pentru titlu, acolo unde se impusese tocmai echipa sa de club. Pe dos decât în fotbal, unde se vinde și se cumpără pe bandă rulantă, România își poartă mai departe amprenta biologică. Așa cum numai țările nordice, a căror școală de handbal este una prin excelență nativă, mai procedează ca atare. Dar una-i una și alta-i alta.
joi, septembrie 17, 2026
