Extrem de interesant, la inițiativa Grupului de Studii Socio-Comportamentale Avangarde, sondajul „Instituția monarhică în România; Percepții și reprezentări”, grăitor încă din titlu. Am zice că sună ca o teză de doctorat atribuită unui eșantion de 864 de subiecți, reprezentativ pentru populația adultă (18 ani și peste). În proporție de 44%, subiecții, cum li se spune, au o părere bună despre monarhia care a funcționat în țara noastră, iar 30%, dimpotrivă, restul nu știu sau nu răspund, de parcă ar păți-o. Acest nu știu/nu răspund reprezintă un procent destul de ridicat în grilele sondajului. În expresie frustă, regii care au făcut cel mai bine țării sunt: Regele Mihai -19%, Regele Carol I – 14%, Regele Ferdinand – 8%, Regina Maria – 4%. Restul, v-ați plictisit deja: nu știu sau nu răspund. Aceasta e imaginea publică de facto a nivelului de percepții și reprezentări asupra instituției monarhice în România, ne place sau nu ne place, raportându-ne la istorie ca obiect de studiu, dar și ca obiect de conștiință națională. Primul diagnostic al fracturii de mentalitate ne duce spre anii de comunism, când despre instituția monarhică s-a scris foarte puțin și superficial sau denaturat. Aici, în primul rând, și-au spus părerea persoanele mature sau de vârsta a treia, cel puțin așa se deduce. Dar nici referitor la cei învățați și educați în anii de după revoluție, de minimum 33 de ani (vârsta lu Christos!), lucrurile nu se prezintă radical mai bine. Ca de obicei, indiferent de oameni și evenimente, istorice, pentru că despre ele este vorba (s-ar preta aici clișeul atât de telegenic/telegeneric: „cu subiect și predicat”), ultima impresie contează. E întristător că numai 8% dintre conaționalii noștri contactați de Avangarde îi acordă Regelui Ferdinand rolul meritat, unul imens, în istoria țării. Despre cât a mai rămas în memoria colectivă din rolul pe care l-a avut Regina Maria, 4% e o insultă. În fiecare an, la 1 Decembrie, sărbătorim Ziua Națională, dar ce băgăm pe o ureche în fața televizoarelor, mândri de parada militară și de parada cuvintelor adresate de la tribună, ne iese pe cealaltă ureche. De ce oare Regelui Ferdinand i se mai spune Întregitorul? Om de mare cultură, poliglot, sincer dedicat românilor sub cârmuirea sa. De ce oare (aici e ceva mai subtil) ambasadorul Franței la București spunea în pregătirea Marii Unirii: „Există un singur bărbat la Palat și acela este Regina”. Nici ca utopie nu concepem ca România să-și fi schimbat forma de organizare politico-statală și să fi revenit la monarhie. Privind totuși în urmă cu ochii minții, ceva-ceva tot ne pune pe gânduri: să nu-i fi avut în vârful trebii pe Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Iohannis, iar în locul lor să ne fi condus Regele!…
