Zbaterile preelectorale ale clasei politice românești ar fi pe cale să nască monștri dacă interesele celor trei partide care își împart fotoliile guvernamentale ar coincide. Elocventă în acest sens este, în prezent, dorința arzătoare a liberalilor de a comasa alegerile locale cu scrutinul parlamentar, o doleanță care revine periodic pe agendele unora dintre formațiunile politice aflate la ananghie după o prestație guvernamentală slabă spre lamentabilă. Evident, motivarea este frumos îmbrăcată în „costumul“ austerității, în tăierile costurilor pe care le presupun cele patru rânduri de alegeri care ne așteaptă anul viitor. Despre legalitatea acestui demers care denotă o suspectă disperare s-a pronunțat în repetate rânduri Curtea Constituțională: nu se poate! Dar acest lucru nu pare să constituie un impediment pentru liberali, ei anunțând în repetate rânduri și pe diverse voci că obstacolul acesta poate fi depășit printr-o abilă pledoarie juridică. Mai greu este să-și convingă colegii de guvernare. În primul rând pesediștii par a se opune, însuși președintele Ciolacu declarând că propunerea „galbenă“ va rămâne la stadiul de dorință deoarece este sigură opoziția Curții la această năstrușnicie cu repetiție. Nici udemeriștii nu marșează la această idee, ei pronunțându-se primii și cu claritate că se vor opune din răsputeri solicitării liberale. E clar, însă, pentru oricine analizează puțin situația că, de fapt, cele două formațiuni politice se opun nu neapărat din considerente constituționale, ci pentru că respectiva comasare nu îi avantajează de niciun fel din punct de vedere electoral. Singurii care ar avea de câștigat ar fi liberalii, care, cred ei și probabil au dreptate, ar putea să-și conserve un procent decent și un număr suficient de mare de parlamentari astfel încât să nu poată exista un arc guvernamental fără ei. A nu se înțelege că social-democrații, prin opoziția la acest proiect profund antidemocratic, vor să scape de liberali de la guvernare. Calculele lui Ciolacu sunt mult mai complexe și, paradoxal, având în vedere pedegree-ul său, corecte. Cu Ciucă de braț, respectabilitatea sa și a PSD-ului în ochii partenerilor vestici este una fără precedent în ultimii cincisprezece ani! Însă social-democraților le-ar pica foarte bine ca ponderea de dreapta la guvernare să fie una cât mai mică și, implicit, numărul posturilor pe care să le primească „dreptacii“ cât mai puține și mai insignifiante.
În aceste condiții, indiferent de opinia Curții Constituționale, probabilitatea unor comasări de scrutine electorale este dacă nu imposibilă, atunci foarte puțin probabilă. Însă, cu cât mai apăsat se vor pronunța liberalii pentru acest demers, cu atât mai mult disperarea lor le va rade procente bune la anul. Pentru că electoratul de dreapta este unul puțin mai educat decât media și, este clar pentru oricine poate analiza obiectiv situația, „miroase“ disperarea și o vor taxa la urne. Iar alternativa, așa cum a fost de fiecare dată pe partea dreaptă a eșichierului politic, pare că va fi una suficient de bogată, cu un PMP, USR și Forța Dreptei gata să adune, în echipă sau fiecare pe cont propriu, ceea ce risipește PNL-ul.
RECOMANDĂRILE REDACȚIEI