Deși nu va avea niciodată ocazia să ajungă pe coperta Forbes, în ciuda performanțelor financiare spectaculoase cu care ar putea pune la respect multe firme cu pretenții, Biserica Ortodoxă Română își ia tot mai în serios rolul de companie. De la deschiderea de noi puncte de lucru, la campanii bine țintite pentru atragerea de noi clienți, instituția condusă de PF Daniel încearcă tot mai tare să se adapteze la vremurile pe care le traversăm. Astfel, adoptând metodele practicate cu succes Guvernul PNL-PSD, slujitorii Domnului au decis să „plafoneze“ tarifele la unele servicii oferite românilor.
Slujbă cu tarif maximal
Printr-o decizie luată în data de 10 martie, ajunsă recent în posesia publicației Gorj Online, oamenii Înalt Prea Sfințitului Irineu îi informează pe preoți că, în cadrul ședinței Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Craiova privind stabilirea cuantumului contribuțiilor de cult, s-a hotărât „stabilirea unui plafon maxim în ceea ce privește contribuțiile credincioșilor pentru slujbele de Cununie, Botez și Înmormântare“. Mai exact, preoții nu vor putea să taxeze mai mult de 600 de lei pentru o slujbă de cununie și 500 de lei pentru una de botez sau înmormântare, la cea din urmă fiind inclusă în preț și slujbele de până la 40 de zile!
Mai mult, în document se reiterează că „este interzisă condiționarea oficierii slujbei înmormântării de plata oricărei taxe sau contribuții benevole fixate de organismele parohiale, ca donații din partea familiei pentru întreținerea bisericii parohiale (…) mai ales în cazul familiilor sărace“.
Reguli pe o piață… nereglementată
Decizia Arhiepiscopiei Craiova a stârnit un val de reacții pe rețelele de socializare, foarte mulți internauți glumind pe seama listei de tarife maximale. În realitate însă, hotărârea este un prim pas pentru stabilirea unor reguli care lipseau cu desăvârșire în acest domeniu. Mai toată lumea care a trecut printr-una dintre situațiile menționate știe că, deși în teorie sunt gratuite, slujbele trebuie plătite, iar prețul lor variază foarte mult, ajungând în anumite parohii de oraș să depășească lejer sume din patru cifre. Ba mai mult, în cazul unor parohii din mediul rural, unde oamenii, în special bătrâni, nu se prea înghesuie la biserică pentru nunți și botezuri, înmormântarea devenise singura șansă a preotului de a-i taxa pe credincioși. Nu de puține ori s-a întâmplat ca rudele unei persoane decedate să fie obligate să achite sume exagerate, considerate cotizații pe mai mulți ani, pentru ca preotul să fie de acord să oficieze slujba de înmormântare.
Dincolo de aceste situații, rămâne însă problema moralității din spatele taxării unor servicii oferite credincioșilor în condițiile în care Biserica este deja puternic finanțată de la bugetul de stat, adică din banii acelorași credincioși. De la salariile pentru preoți, la scutiri de taxe pentru afacerile derulate de BOR, la banii primiți pentru ridicarea de noi lăcașe de cult, statul român, atât la nivel central, cât și la nivel local, împinge an de an sume colosale către instituția condusă de PF Daniel. S-ar putea spune chiar că românii plătesc deja pentru slujbele cu pricina.