Prostii „monumentale”

0

Suntem într-o cursă contra cronometru de ștergere a valorilor clădite în timp de înaintașii noștri, dacă nu le putem înstrăina chiar pe toate. Mai nou, trădarea de țară se implementează cu excavatorul pus pe demolarea de statui și monumente istorice. Vai de nația care își uită trecutul, căci liderii politici habar nu au pe ce piloni putrezi arvunesc viitorul! Dacă îi mai tentează viitorul, câtă vreme „au prezentul nu ni-i mare?…” Alegem din multele trăsnăi fără cap – mai grav, fără minte – câteva eșantioane de prostii „monumentale” care ar merita ele însele suite pe un soclu al infamiei pecetluite cu mâna noastră de câte ori mergem la vot. Nu contează unde se întâmplă, „undeva în România” se întâmplă. Din grabă, din neglijență, din ignoranță, dintr-un spirit de frondă prost înțeles și la fel de prost aplicat. Dar dacă nu e doar atât, cum spuneam? „Undeva în România”, statuia lui Mihai Viteazul a fost dată jos și plimbată prin oraș până să i se găsească un loc. În depozitul Companiei de Apă! Protestatarii s-au temut că bronzul de veacuri al primului nostru unificator va avea soarta altor două nefericite opere de artă: Statuia Libertății și statuia lui Emanoil Gojdu, avocat, luptător pentru drepturile românilor atât din țară cât și din Ungaria pe vremea Imperiului Habsburgic.”Ne trebuie un lider care să nu mai stea în genunchi și să nu uite pilda lui Mihai Viteazul!”. Chapeau bas, dle colonel Ion Petrescu! În altă parte de țară, statuia lui Avram Iancu a fost extrasă ca o măsea cariată la 150 de ani de la moartea „Crăișorului”, dar nici Eroii statuari ai Armatei Române de la Carei nu au împărtășit altă soartă. La fel s-a întâmplat cu Martirii Ardealului acolo unde un savant de statura lui Emil Racoviță, speolog și biolog român, nu a corespuns noului concept al străzii și trebuia eliminat. Unor astfel de „noi concepte” le corespund în schimb mașinile parcate pe trotuar, găurile din carosabil, dalele sparte de rădăcinile copacilor. Iuliu Maniu și reprezentanții Școlii Ardelene au pățit-o și ei cum nu se poate mai rușinos pentru aceia care nu mai scot capul din nisipurile existențiale. Școala Ardeleană, mișcare de emancipare politico-socială din Transilvania secolului al XVIII-lea, primul nucleu iluminist din cultura română. O statuie, un grup statuar sau un monument mențin trează istoria neamului, ca lecții publice despre ființa națională. Ori poate deranjează tocmai această latură?! Un oraș fără statui e un oraș fără memoria locului. O țară fără statui e o țară fără memoria tuturor locurilor care o definesc. „Nu spargeți vechile statui fiindcă de pe urma voastră nu vor rămâne decât socluri”. Optimist, autorul lui „Titanic-Vals”. Când realitatea românească tinde să devină „Titanic-Fals”, nici soclurile nu rămân în picioare.       

Facebook Comments