Prin tradiţie, anul de învăţământ începea în ţara noastră la 15 septembrie, în zi lucrătoare. Atunci se deschideau şcolile ca treaptă în formarea tinerei generaţii, de la clasa I la ultima clasă de liceu. Nu aş afirma că, „boboci” fiind, eram cu toţii atât de însetaţi de carte încât ne crăpa buza. Mai degrabă suspinam după vara care îşi lua tălpăşiţa şi odată cu ea zbenguiala. Peste toate însă bucuria că vom avea cărţi noi, profesori noi şi că vom lega noi prietenii, se simţea din plin. Anul acesta, pentru prima oară în îndelungata istorie a şcolii româneşti, cursurile au început luni, 5 septembrie. Nu ştiu cine se grăbeşte: elevii, cadrele didactice sau ministerul cîmpinean. Natural este să laşi copilul să doarmă dimineaţa cât pofteşte. Ce se întâmplă cu el în timpul somnului nu e greu de ştiut: creşte, îşi întăreşte oasele. Sunt gata să pariez că multe clase vor fi total nepregătite pentru a-şi primi elevii. Nu mai vorbim de closetele din fundul curţii, prin asta de lipsa de igienă a elevilor. Putem vorbi în schimb de politizarea accentuată a şcolii, cu discursuri scrise în aceeaşi limbă aşchioasă şi silabisite cu noduri. S-au schimbat multe în viaţa şcolii, structura anului de învăţământ s-a dat peste cap, adică s-a reformat. (Se vorbeşte de părinte 1 şi părinte 2!). Notarea e transpusă în sperietoare. Nu mai există trimestre, nici semestre, ci module. Cinci module despărţite de cinci vacanţe. Unora, pe vremuri, li se spunea „de Crăciun”, „de Paşte”. Odată cu decapitarea lui Moş Crăciun, a apărut vacanţa de iarnă, între vacanţa de toamnă şi vacanţa de schi (!?). Numai că Iohannis al nostru nu mai e nici elev şi nici profesor. Domniei sale i s-ar potrivi aşa vacanţă. A patra vacanţă este de primăvară, pur şi simplu, fără comentariu. În fine, vacanţa de vară, începând din 16 iunie, cu excepţiile care confirmă regula. Nu intru în discuţii ca să mă aflu în treabă, întrucât, de bună voie şi nesilit de nimeni, am deviat într-un domeniu conex. Mă mai uit prin manuale, de curiozitate. Unele îmi par eliptice curricular, altele greoaie pentru o vârstă sau alta. Dar mă consolez cu această generaţie novatoare, a tabletelor şi telefoanelor mobile. Până şi primarii de comune vorbesc de after school ca program naţional. Numeroase cadre universitare au cerut ca termenul de dezbatere publică asupra proiectului de legi ale educaţiei să se prelungească până cel puţin la 31 decembrie (colţ cu La anul şi la mulţi ani!). Mă întreb, onest, dacă vom avea şi noi, vreodată, un sistem educaţional pus la punct. Proiectăm şi iar proiectăm, dar absolvenţii de facultate continuă să părăsească ţara. Bucuraţi-vă de şcoală, însuşiţi-vă orizonturile cunoaşterii! Asta cred că ar trebui scris, în statornica limbă română, pe frontispiciul Almei Mater.
