Îndreptare pentru „Nea Virgil”

0

Nu trebuie să-mi screm prea mult creierii spre a-mi aminti că 29 martie e ziua de naştere a poetului Virgil Carianopol. M-au legat (şi ne-au legat de autorul „Cânteceleor olteneşti”, caracaleni sau de prin preajmă) prea multe întâmplări „de farnec pline” ca să patinez până acolo încât să nu-mi reamintesc ziua. De la o vreme, şi eu răvăşit de câţi români au părăsit şi continuă să părăsească ţara, glumesc, cu deferenţă, pe seama unei cunoscute poeme a cărei primă strofă este aceasta: „Legat adânc de tot ce-mi are glia/ Pe-acest pământ de cremene şi vis,/ Îmi e mai scump un sat din România/ Decât oricare Londră sau Paris”. Autorul a citit-o şi la Izbiceni, unde avea nişte rădăcini. Versurile impresionau cu mult înainte de revoluţie, aşa că nu le explic prin efectul migraţionist al începutului de secol. Încerc să selectez ce aş mai putea mărturisi cititorilor Indiscret despre „Nea Virgil”, când totul pare mărturisit. La ultima noastră „şezătoare”, acasă la poet, în Bucureşti, pe strada Mierlei 15, insistase de câteva ori scurt şi apăsat: „Vino, te rog, dormi la noi, am destule să-ţi spun şi să notezi”. Apăruseră reportofoanele şi nu îmi făceam probleme decât în chestiunea bateriilor, dar şi acelea erau lesne de găsit. Asaltat de valurile care ne iau pe nepregătite, amăgindu-mă că timpul nu s-a încolăcit pe mosor, am tot amânat. L-am revăzut pe poet când era deja suferind. Am stat de vorbă cât să nu îl obosesc, iar la plecare a vrut să se ridice din pat. Îi apăruseră cu ani în urmă cele două volume „Scriitori care au devenit amintiri”. Mă întreb şi azi dacă acelea au fost mărturisirile pe care eu nu le-am mai prins. Iar de mă întreb, înseamnă că focul sacru al talentului său încă îndepărtează umbre. Ca şi atunci când, dintr-o grabă de neînţeles, un cunoscut jurnalist l-a taxat ca turnător al securităţii. Aş fi dorit enorm să ştiu dacă nepoata lui „Nea Virgil”, Virginia Carianopol, într-o vreme redactor la Editura Eminescu, va fi aflat nerozia. Tot mustăcind empatic pe seama versului din coada strofei „Decât oricare Londră sau Paris”, chem în ajutor biblioteca virtuală. De nu puţine dăţi trăim cu impresia, pe cât de abstractă pe atât de prezentă, că suntem direcţionaţi anume, poate chiar puşi cu mâna. Fiindcă, apropo de „Legat adânc de tot ce-mi are glia,/Pe-acest pământ de cremene şi vis” etc., etc., iată ce găsesc, duminică, 6 noiembrie 2011. Ioan Alexandru, Patriotic, Poezii: „Cântecul pământului”. Este mica mea „îndreptare” la comemorarea poetului caracalean Virgil Carianopol. Poezia atribuită greşit lui Ioan Alexandru aparţine, de fapt şi de drept, lui „Nea Virgil”. Sper din toată inima să nu fi deschis prin asta Cutia Pandorei cu acele versuri nevinovate.  Ce s-ar găsi pe fundul cutiei, nici nu vreau să-mi imaginez.

Facebook Comments