Putin, jocul cu focul

0

Ucraina agresată de Putin şi-a câştigat suveranitatea odată cu destrămarea URSS. Timp în care, cu maidane şi fără maidane, a încercat să-şi redeseneze locul pe harta Europei. A cotit-o spre Occident, atrasă de cu totul alte valori materiale şi spirituale decât cele ştiute pe vremea lui Lenin, Stalin, Hruşciov. Pentru a se pune la adăpost de surprize, conducerea politică de la Kiev a abordat Uniunea Europeană şi NATO. Astfel, preşedintele Rusiei a găsit de cuviinţă că se poate trezi cu NATO la uşă. Or fi şi nişte pusee pe-aici. În cel de-Al Doilea Război Mondial, nemţii pătrunseseră cu frontul atât de adânc, încât puteau zări prin binoclu linia de troleu care ducea în Piaţa Roşie. Dacă din Harkov s-ar lansa o rachetă balistică, atrage atenţia Putin, după trei minute ar exploda la Kremlin. Din Harkov ca bază militară NATO. Drept o fi, dar Ucraina ce vină are? Căile diplomatice înfierează dictatul, iar Ucraina, independentă, îşi aşterne cum vrea. Aici e nodul gordian. Aşa a sunat ceasul istoriei decrepite ca Putin să se chitească pe Ucraina cu mijloace adecvate: rachete, artilerie, infanterie şi trupe aeropurtate. Încălcând grav dreptul internaţional şi principiile cartei ONU. Alt pretext? Este un stat creat artificial în interiorul URSS, a cărui funcţionalitate trebuie să înceteze odată scos statul din priză. Cucul din perete nu s-o fi ivind mult prea târziu pentru a-i „corecta”, în altă paradigmă, pe Lenin, Stalin, Hruşciov? Numeroşi experţi în politica militară au fost de părere că, odată pornit tăvălugul, „ilustrul strateg” al invaziei se va opri totuşi la republicile autoproclamate Doneţk şi Lugansk, forţând federalizarea ţării. În regiunea Donbas trăiesc zece milioane de ruşi, care, în 2014, prin referendum, au adâncit separatismul. În ţinuturile Herţei şi Bucovinei de Nord, trăiesc aproape o jumătate de milion de conaţionali de-ai noştri. România, aflată sub umbrela de securitate NATO şi a partenerului strategic SUA, nu s-a gândit o clipă să forţeze recaptarea fostelor teritorii, la care a şi renunţat de altfel în 1999. Or, Rusia, cea mai mare putere nucleară, nu trebuie să viseze nebuneşte la aşa ceva. Lucrurile pot căpăta o turnură apocaliptică. „Cine încearcă să ne împiedice, şi cu atât mai mult să creeze ameninţări pentru ţara noastră, să ştie că răspunsul Rusiei va fi imediat şi va duce la consecinţe pe care nu le-aţi experimentat niciodată în istoria voastră”. Ferească Sfântul! Cu arsenalul militar de care dispun, marile puteri beligerante pot arunca Pământul în aer cu tot cu satelitul său natural. Până unde intenţionează să ajungă Putin? Semnalele dinspre Casa Albă şochează planeta: până unde îşi închipuie că poate restaura „măreaţa Rusie”. Imaginaţia Ţarului e oricum mai bogată decât realitatea cu care cochetează.

Facebook Comments