Anul electoral 2020 a fost caracterizat printr-o lungă serie de surprize mai mult sau mai puţin plăcute pentru liberalii craioveni. Cel puţin una dintre surprizele neplăcute a fost înscrierea în competiţia internă pentru candidatura la Primăria Craiova a deputatului Nicolae Giugea. Fără o anvergură politică şi administrativă deosebită, parlamentarul doljean a fost unul dintre pediştii promovați excesiv de filiala doljeană în funcţii importante la nivel judeţean. Odată cu fuziunea dintre PNL-PD, el s-a poziţionat undeva în spatele liderul pedist din acea perioadă, Marian Jean Marinescu şi, atunci când a avut ocazia, a pus mâna pe putere în filială. Acesta a fost primul său pas spre mandatul inaugural de deputat pe care avea să îl câştige în 2016.
Giugea a servit…
După 2016, ajuns la Bucureşti, a ştiut să se facă „util“ preşedintelui Ludovic Orban exact cum a procedat cu unul dintre precedenţii săi superiori, Radu Berceanu, şi a devenit favoritul acestuia în filiala doljeană. Din acest punct, lucrurile au început să ia o întorsătură urâtă în ceea ce priveşte oraşul Craiova şi judeţul Dolj pentru că Nicolae Giugea şi-a pus în cap să candideze la postul de primar al Craiovei chiar dacă şansele sale erau infime. În acest scop, a angrenat şi conducerea centrală a partidului care, spre a justifica nominalizarea, a scos din joben un sondaj în care Giugea i-ar fi surclasat pe ceilalţi contracandidaţi din cadrul filialei. În baza acestei pseudo-cercetări sociologice, deputatul a căpătat candidatura, chiar dacă nu puţine au fost vocile interne din partid care au contestat nominalizarea, considerând că Ionuţ Stroe sau Marian Vasile erau mult mai adecvaţi unei competiţii cu Lia Olguţa Vasilescu.
…PSD a primit exact ceea ce avea nevoie
De aici încolo a început circul. Pe cai mari şi cu „spatele“ acoperit de la centru, deputatul şi-a creat o organizaţie PNL paralelă, excluzându-i, din start, pe mulţi dintre liberalii cu state vechi în filială. În schimbul lor, pe din dos, au fost aduşi o multitudine de iluştrii anonimi, unii din curtea PSD-ului, alţii „liberi de contract“, şi promovaţi în funcţii cheie în echipa de campanie a lui Giugea. Dintre aceştia, câţiva au fost împinşi mai în faţă, pe locurile eligibile de pe lista de Consiliul Local a partidului. „Lista e a candidatului“, a clamat Giugea, impunându-i, peste noapte, pe Răzvan Diaconu şi pe Daniel Stoian, doi iluştri anonimi între liberali, fără o vechime în partid şi cu serioase legături în tabăra adversă, la pesedişti. De altfel, impotenţa lor administrativă avea să sară în ochii opiniei publice în şedinţele Consiliului Local, acolo unde iniţiativele lor au fost inexistente, iar luările de cuvânt puţine şi poticnite. În ciuda opoziţiei din filială, având în spate conducerea centrală a partidului, Giugea a reuşit să-şi impună cei doi favoriţi, care, ca şi el, dar cu mult mai puţină demnitate, au trădat fără să clipească crezul liberal.
Cu trădătorul „primar“, ca să îi spunem aşa, Dan Diaconu, povestea e oarecum diferită. El făcea parte din organizaţie, dar a fost propus pe listă de PNL Craiova şi acceptat după o cuvenită „vămuire“ impusă de Nicolae Giugea. De fapt, filiala i-a propus acestuia mai multe nume, dintre care deputatul şi-a ales pe cine acceptă pe listă. Aşa au prins loc şi alţi liberali cu state vechi, precum Marian Vasile, Adriana Ungureanu şi Teodor Sas, alături de Dan Diaconu.
Dincolo de nişte nume sau apartenenţe doctrinare ale unor indivizi vremelnic cocoţaţi în demnităţi publice, rămân faptele lor, iar la acest capitol cei trei „mercenari“ deja foşti liberali au fost, sunt şi vor rămâne doar nişte executanţi anonimi despre care puţine lucruri se vor spune peste două sptămâni.
