Să sperăm că războiul din Ucraina va fi evitat până la urmă şi ne vom întoarce la ale noastre poate mai curaţi la suflet. De ce nu şi la trup? Primăvara dă semne serioase de revenire cu tot arsenalul din dotare: crini, toporaşi, ghiocei etc. Ca acuşi vine Paştele şi punem de-un stufat de lăcuste ca la mama acasă. Pomana greierului o împingem până la Crăciun. Din vechime o tot ţinem langa cu miel primăvăratic şi porc iernatic, cu „bucate tradiţionale”. Nu v-aţi plictisit de atât tradiţionalism? De atâtea practici repetitive ca sărbători desprinse din sfântul calendar al digestiei? Am vorbit şi scris româneşte până am făcut scurtă instituţională. Romgleza? Altceva! Vine DOOM3 cu vreo 3.500 de anglicisme şi străinisme „shocking”, ca o ploaie răcoroasă peste culturile ofilite. Lumea circulă, obiceiurile, inclusiv culinare, se schimbă sub ochii noştri. Bine scrie ce scrie unul de-al nostru după decizia Uniunii Europene din 10 februarie: „Bă nătărăilor, sunt ţări care consumă şi şerpi şi alte animăluţe şi insecte. Şi? Sunt bine mersi. Trăiesc şi mai sănătos şi mai mult decât europenii. Porcul e mai sănătos decât o lăcustă?”. În Japonia, Vietnam, China, Thailanda, India, eşti întâmpinat cu lăptoase prăjite, gândaci, larve de furnici, păianjeni în aluat, coaste canine şi şobolani afumaţi. Ce aţi vrea, fasole bătută? Totul e să-ţi depăşeşti bariera de gust, ca la Asia Express. Ne întoarcem la decizia Uniunii Europene: începând din 10 februarie, greierele de casă a devenit aliment în UE. Ca să ne dăm cool, îi zice ştiinţific Acheta domesticus, familia Gryllidae. Oriunde v-aţi afla în lumea largă, cum daţi prin listele de meniu de Acheta domesticus, pe el! Nu strică să aveţi prin buzunare şi câte o punguţă din aceea ca în avion, fiindcă nu se ştie. Specialiştii îi încurajează pe consumatorii de Gryllidae, în sensul că specia provoacă la cei mici alergii de numai 2-4 la sută, iar la maturi de 8-9 la sută. În rest, e un produs alimentar sigur. Specia Acheta domesticus va fi comercializată în tot spaţiul Uniunii Europene, în formă congelată şi sub formă de pudră ca ingredient alimentar. Pe lângă greierele de casă, altceva decât cel de pământ, s-a mai dat „verde” altor două delicatese. Prima – Telebrio molitor, mai pe româneşte viermele galben de făină. Îl ştiu gospodinele, care obişnuiesc să returneze produsul sau să-l arunce, neştiind ce aur (galben!) ţin în mână. A doua – Locusta migratoria, nu mai e nevoie de traducere. Vesticii europeni îi sfătuiesc pe esticii cârcotaşi ca noi să nu mai caute nod în papură. În România, lăcusta migratoare se abate de obicei pe timpul verii secetoase, dar „la plic” nu sunt probleme. În postmujdeism, un stufat de lăcuste la Paşte ar fi wow. Se asortează cu un vin sec de salcie pletoasă cu coc la spate.
